APUS DE SOARE (10)

de BARBU DELAVRANCEA 

Urmare la Apus de soare (9)

ACTUL IV

SCENA VIII

ȘTEFAN, clucerul MOGHILĂ, doftorul KLINGENSPORN, doftorul ȘMIL.

ȘTEFAN: Gata ?

DOFTORUL CESENA: Si, ilustrissime. 

DOFTORUL ȘMIL: Gata ?... Aproape gata... Dacă mi-ai da voie... să stai așa... cu fața în jos... Așa. Și dacă mi-ai da voie, să trec pe sub măria-ta fașa asta...

ȘTEFAN: O ! ho ! ho !... Dacă mi-ai da voie, ș-un laț de gât... Glumiți, Șmil...

DOFTORUL ȘMIL: Să glumim ? E vreme de glumă ? Și cu măria-ta ?

APUS DE SOARE (9)

de BARBU DELAVRANCEA 

Urmare la Apus de soare (8)

ACTUL IV

SCENA IV

ȘTEFAN, OANA, un PIETRAR.

UN CURTEAN: Meșterul pietrar...

ȘTEFAN: Cine ?... Să intre... Piatra care s-acopere ce a mai rămas din deșărtăciunea omului...

OANA: Deșertăciunea omului ?

ȘTEFAN: Deșărt ca merticul cu boabe când ai golit merticul...

APUS DE SOARE (8)

de BARBU DELAVRANCEA 
Urmare la Apus de soare (7)

ACTUL IV

O cameră a castelului. În fund, un pat de stejar cu perdele de in. Perdelele acoperă patul. Lângă pat, o piele de urs și două de lup. O masă. Pe masă, felurite doftorii și paharul de alabastru. În fundul patului Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O ușă de paraclis. Un iconostas. În stânga, o ușă cu trei trepte și o fereastră care se deschide în curtea castelului. Intrare în dreapta. Se crapă de ziuă. La început s-aud păsările cântând. Un scaun cu stema Moldovei în planul întâi.

SCENA I

DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, OANA.

IRINA: Culcă-te, frumoasă doamnă, n-ai închis ochii toată noaptea...

REVECA: Măcar un ceas, doamnă.

APUS DE SOARE (7)

de BARBU DELAVRANCEA

Urmare la Apus de soare (6)

ACTUL III

SCENA V

Stolnicul DRĂGAN și jitnicerul STAVĂR intră prin dreapta.

STOLNICUL DRĂGAN: Văzuși pe paharnicul Ulea ?

JITNICERUL STAVĂR: Da, acum chiar.

STOLNICUL DRĂGAN: Tot așa ?

JITNICERUL STAVĂR: Și mai dârj.

STOLNICUL DRĂGAN: A vorbit cu...

JITNICERUL STAVĂR: Da, cu cinci boieri mari, afară de cei doi din Sfatul domnesc.

APUS DE SOARE (6)

de BARBU DELAVRANCEA

Urmare la Apus de soare (5)

ACTUL III

SCENA I

Doftorul IERONIMO DA CESENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN, doftorul ȘMIL. Fiecare păstrează puțin accent în vorbire, iar CESENA vorbește pe jumătate italienește.

DOFTORUL CESENA: Rămâi ca marmora...

DOFTORUL KLINGENSPORN: Multă lume grijit la Nüremberg, dar ca palatinul n-am aflat... Așa de bolnav și așa de tare... Iessus Maria !

APUS DE SOARE (5)

de BARBU DELAVRANCEA

Urmare la Apus de soare (4)

ACTUL II

SCENA IX

ȘTEFAN, DOAMNA MARIA, clucerul MOGHILĂ.

CLUCERUL MOGHILĂ: Măria-ta...

ȘTEFAN: Judecățile dezlegate.

CLUCERUL MOGHILĂ  (citește): Oancea cu văduva lui Isaia pentru o fâșie de moșie. Prigonitorul pierde. Pan Mirăuț nu dă depline socoteli ipitropisiților săi nepoți. E osândit să le plătească 100 de galbeni genovezi și să nu mai ipitropisească pe vreunul din neamul lui au din prietenii lui. Obștea răzășilor Pătrășcani pentru 12.000 de fălci, cu munte, cu stâni, cu țărcători și cu ocini. Judecata, peste altă zi nehotărâtă...

APUS DE SOARE (4)

de BARBU DELAVRANCEA

Urmare la Apus de soare (3)
ACTUL II

SCENA V

ȘTEFAN, alb ca zăpada, vine rezemat la brațul doftorului CESENA, BOGDAN, logofătul TĂUT, vornicul JURJ, hatmanul ARBORE, postelnicul TOADER, pârcălabii COSTEA, DRAGOȘ, ALEXA, ȘANDRU, paharnicul ULEA, stolnicul DRĂGAN, jitnicerul STAVĂR și mai mulți curteni, căpitani de oaste, copii de casă, hotnogi, hânsari etc.

ȘTEFAN (intră prin poarta turnului din dreapta cu tot alaiul): Stați, copii ! Opriți unde am văzut pe doamna !

DOAMNA MARIA: Măria-ta!... (I s-aruncă-n brațe.)

APUS DE SOARE (3)

de BARBU DELAVRANCEA.
Urmare la Apus de soare (2)

ACTUL II

Același tablou ca în actul întâi, cu deosebire că e vară și arborii încărcați cu fructe, unele coapte, altele pârguite, altele verzi. S-aud păsările cântând.

SCENA I

DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, ILEANA, BĂLAȘA, HERA, OLEANA, OANA, ȚUGULEA, MOGHILĂ, DOCHIA.

DOAMNA MARIA: O, fetele mele iubite, mai lăsați lucrul... De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întâmple ?... Dar ce n-a putut ?... Bolnav... Abia se sculă din pat, și porni cu iarna-n cap... Doamne !

APUS DE SOARE (2)

de BARBU DELAVRANCEA
Urmare la Apus de soare (1)
ACTUL I

SCENA IV

ȘTEFAN vine de la dreapta din ogradă. Mustățile și părul, aproape albe. C-o mână ține pe DOAMNA MARIA, cu alta o sabie dreaptă cu mânerul cruce. La câțiva pași, câțiva curteni și aprozi în haine împodobite.

ȘTEFAN: Ce e tăcerea aceasta, fetelor ? Parcă sunteți pui de găină când trece uliul... Parcă sunteți un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri când aude chiotul... Parcă sunteți niște flori de luncă când n-adie vântul... Smerite ? Mie nu-mi plac oamenii smeriți... Veniți să vă blagoslovesc.

APUS DE SOARE (1)

de BARBU DELAVRANCEA.

Personaje

ȘTEFAN CEL MARE

BOGDAN

LOGOFĂTUL TĂUT

POSTELNICUL TOADER

VORNICUL JURJ

HATMANUL ARBORE

PÂRCĂLABUL DRAGOȘ

PÂRCĂLABUL ALEXA

PÂRCĂLABUL GRUMAZĂ