STAN BOLOVAN (3)

de Ioan Slavici

Urmare la Stan Bolovan (2)

Zmeoaica cea bătrână, bătrână deodată cu vremea, îi aștepta făcând foc sub căldarea cea mare, în care avea de gând să fiarbă laptele și să-l amestece cu sânge de miel și cu măduva din oase pentru ca leac să-i fie leacul. Stan, din cale de trei pușcături îi vedea ochii străbătând prin noapte. Iară când ajunseră la loc și zmeoaica văzu că feciorul ei n-aduce nimic, grozav se mânie. Și nu era tocmai drăgăstoasă zmeoaica asta:

CĂLIN NEBUNUL (3)

de Mihai Eminescu

Urmare la Călin nebunul (2) 

Călin Nebunul (3)

Și zmeoaica zice:

- Ia, aicea, ca de un stânjin de departe, este o baltă; vâră-te acolo, că-i ieși cu picioare și istlalt cu mâini.

Da’ Călin Nebunul, mehenghiu:

- Vâră-te tu întâi.

- Ei... ba vârâți-vă d-voastră !

Da’ Călin Nebunul rupe o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-a vrut să-i usuce.

- Mă rog, nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă.