Cezara (8)

de Mihai Eminescu

Urmare la Cezara (7)

În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul paharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sieși care, spre a-și împlini patime care aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai mult în lume.

Cezara (1)

de Mihai Eminescu

Cezara

I

Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.

DE LA VĂRATIC LA SĂCU (1)

de Calistrat Hogaș

din volumul ”Pe drumuri de munte” - ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Spre mănăstiri

Mănăstirea Văratic - De la Văratic la Săcu

Cine nu cunoaște această mânăstire de călugărițe și care călător nu are de spus un cuvânt pentru ea ?

Era pe timpul băilor, și în tot anul o mulțime de oaspeți, din toate părțile Moldovei mai cu seamă, își petrec aici lunile de vară;

DĂNILĂ PREPELEAC (2)

de ION CREANGĂ
- urmare la Dănilă Prepeleac (1) -

Dănilă Prepeleac (2) de Ion Creangă

Lui Dănilă atâta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare și trage carul lângă el; fără să dejuge boii, începe a tăia copacul, ca să cadă în car deodată. Trebi de ale lui Dănilă Prepeleac ! Bocănește el cât bocănește, când pârrr ! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide !

"Na ! că făcui pacostea și fraține-meu ! Ei, ei, acum ce-i de făcut ?... Eu cred că ce-i bine, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. Mă duc să văd, n-oi putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapa, să fug apoi cu ea în lume, iar copiii și nevasta să-i las în știrea Celui-de-sus."

ȚIGANIADA sau Tabăra țiganilor (8)

de Ion Budai-DeleanuUrmare la Țiganiada (7)

CÂNTECUL VIII

(Capitolul 8)

Țiganii merg și neștiind unde

Să scape de-o nevoie, dau pe-alta;

Sătana-într-o mănăstire s-ascunde,

Vrând să bage pe frați întru balta

Necurăției; iar' Hamza-arată

Sultanului turcimea-înțăpată.

Budulea Taichii (7)

de Ioan Slavici

Urmare la Budulea Taichii (6)

VII

Budulea Taichii (7)

Când eu mă hirotoniseam, Budulea cânta Vrednic este în rând cu ceilalți clerici. Peste câteva luni termină și el cursul și se gândea ca, după ce va fi stat vreo lună, două într-o mănăstire, să se facă diacon și să-și ieie părinții la sine în oraș.

- Da, mergem și noi, zicea Budulea cel bătrân, ca să fim împreună.

Dar el tot nu era cu desăvârșire vesel. Nu se mai îndoia că Huțu al lui are să ajungă cu vremea vlădică; însă ce folos, când vlădica nu avea nici nevastă, nici copii, ba chiar nici o casă a lui, ci locuia "la curte".