26.11.2016

DEGEȚEL / PRICHINDEL (3)

de frații Grimm.

Urmare la Degețel (2)

Când era aproape să-l fure somnul, numai ce auzi doi oameni trecând pe acolo. Unul dintre ei zicea:
- Cum am putea face noi ca să punem mâna pe banii și argintăria popii, ca-i putred de bogat ?
- Las' că te-nvăț eu cum ! îi răspunse Prichindel, întrerupându-l din vorbire.
- Ce fu și asta, frate-miu ? strigă speriat unul dintre hoți. Parcă am auzit pe cineva vorbind !

Hoții se opriră pe loc și ascultară cu luare-aminte. Atunci Prichindel grăi iarăși:
- Luați-mă cu voi și n-o să vă pară rău, c-o să vă ajut.
- Da' unde ești, mă, omule ?
- Căutați cu atenție pe jos, răspunse Prichindel, da' numai înspre partea de unde mi se aude glasul.
În cele din urmă cei doi hoți dădură peste voinicelul nostru și-l ridicară în sus.
- Bine, mă, nichipercea, te lauzi tu c-ai putea să ne-ajuți pe noi ! Păi în ce chip anume ?
- Ba nu mă laud deloc! și uite cum am să fac: o să mă strecor printre gratiile de fier, în cămara popii, și-apoi o să vă dau de-acolo tot ce-o să vă poftească inima.
- Aferim ! încuviințară cu bucurie hoții. Acu' hai la treabă, să te vedem ce poți !
Când ajunseră ei la casa popii, Prichindel se strecură în cămară și începu să strige cât îl ținea gura:
- Mă, vreți să vă dau tot ce e pe-aici ?
Hoții se înspăimântară rău și căutară să-l domolească:
- Ci vorbește, bre, mai încetișor, nu cumva să trezești pe cineva !
Dar Prichindel se prefăcu că nu-i înțelesese și începu să strige cu și mai multă tarie:
- Ce vreți, mă ? Vreți tot ce e pe-aici ?
Bucătăreasa, care se odihnea în odaia de alături, auzind tot ce spusese flăcăul, se ridică în capul oaselor și ascultă mai departe cu luare-aminte.
Când îl auziră răcnind, pe hoțti îi cuprinse iar frica și, luându-și picioarele la spinare, fugiră o bună bucată de drum, pe unde se nimeri. Dar în cele din urmă prinseră iar inimă și-și ziseră că omulețul e un ghiduș și că-i place pesemne să glumească în felul ăsta. Se întoarseră și-i șoptiră printre dinți:
- Hai, lasă-te de șotii și aruncă afară ceva de pe-acolo !
Atunci Prichindel începu să strige din răsputeri:
- Vă dau tot ce e pe-aici, da' întindeți numai mâinile !
Bucătăreasa, care trăgea cu urechea, desluși de data asta fiecare cuvințel și, sărind din pat, dădu buzna în cămară. Auzind lipăit de pași, hoții o luară la sănătoasa de parcă i-ar fi gonit Scaraoțchi din urmă.
Slujnica nu se dumerea defel ce se întâmplase, sși cum orbecăia și nu deslușea nimic din pricina întunericului, se grăbi să aducă din camera ei o lumânare aprinsă. Când veni îndărăt cu lumina, Prichindel se furișă în șură, fără ca femeia să-l fi putut zări. Biata slugă se culcă din nou, socotind că poate a visat cu ochii deschiși...
Prichindel urcă pe grămezile de fân și-și căută un loc potrivit pentru culcuș. Gândea să-și odihnească oasele, cuibărit în pătuceanul ăsta moale, până-n revărsatul zorilor și-apoi să se reîntoarcă acasă, la părinții lui. Dar vezi că i-a fost hărăzit să mai pătimească și să mai treacă prin nenumărate belele, că multe necazuri si nenorociri trebuie să întâmpine omul pe lumea asta...
Cum se crăpă de ziuă, slujnica se sculă să dea de mâncare la vite. Mai întâi intră în șură, de unde luă un braț de fân, și se nimeri ca tocmai în fânul acela să-și fi aflat Prichindel culcușul. Dar flăcăiașul nostru era atât de adâncit în somn încât nu prinse de veste și nu se trezi decât când fu în gura unei vaci, care-l înghițise odată cu fânul.

* * * 

                                            Urmează Degețel (4)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !