PĂCAT... (3)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la Păcat... (2)

De necrezut, dar adevărat... și popa ascultă încremenit:

E un copil de familie bună. - O văduva a unui boier nebun. - Înamorată cu un băiat de la țară, un seminarist. - Însărcinată. - Rușinea lumii. - Merge să nască la moșie. - Moartă din facere. - Copilul e aruncat; crește la o țărancă bătrână care moare ș-aceea și el rămâne pe drumuri. - Aci în oraș e pripășit de vreo șase luni: a venit să cerșească și, fiind drăcos de fel, din jucărie-n jucărie a ajuns în halul ăsta.

TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE

de PETRE ISPIRESCU.

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. De când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele, de când se băteau urşii în coade, de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se, de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti.

De când se scria musca pe părete,

Mai mincinos cine nu crede.