MOTANUL BUNICULUI

DIMINEAŢA, BUNICA-I dă în farfurioară lui - mă rog - lapte cu miez de pâine.

Adică bunica numai îi pregăteşte farfurioara. 

- Mai pune, Elencule, - zice bunicul. 

- I-ajunge.

- Pune-i de la mine, Elencule. E bătrân, săracu' !

- Şi mata eşti tinerel, cucoane Alecule ?

Dacă n-o vede bunicul, bunica mai toarnă ş-un gâlgâit de apă în laptele motanului.

CE A SPUS BUNICA

- IA POFTIM ÎNCOACE.

Bunica a venit ca un nour de grindină.

Bunicul umblă în birou, la casa de fier.

Gura bunicii s-a ascuţit de tăcere: ochii fulgeră; nasul împunge. Bate crivăţul dinspre bunica. Acolo-i nordul nepotului.

Dintâi l-a zmucit de umăr ca pe o haimana; apoi l-a apucat de ureche ca pe un nepot. 

- Mă rog, ce-i asta ?

„Asta" e trăsnetul, „Asta" e trâmbiţa judecăţii de apoi. „Asta-i”... 

CE A SPUS BUNICUL

de Ionel Teodoreanu

Ce a spus bunicul 

CE-O FI AVÂND BUNICUL ? De vreo două seri se uită lung la nepot, când crede că nu-l vede nimeni, şi parcă mereu uită ceva în odaia nepotului. Abia se scoală de la tabinet, şi după ce-şi zahărul cu melisă, şi după ce nepotul îi sărută mâna spunându-i noapte bună - iar se întoarce în odaia nepotului.

Se uită în dreapta şi în stânga, şi parcă vrea ceva, dar se codeşte. 

BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE

de Ionel Teodoreanu

Ionel Teodoreanu - În casa bunicilor

E TERIBILĂ CASA bunicilor !

Uf ! de câte ori trebuie să se ducă la bunici cu părinţii, copiii se uită chiorâş unul la altul, strâmbă din buze, dau din cap, şi sunt ca zmeele descălecate de pe vânturi şi arestate în dulap, cu cozile înfăşurate, sfoara depănată şi zbârnâietoarea mută.