de Ionel Teodoreanu |
| Ce a spus bunicul |
CE-O FI AVÂND BUNICUL ? De vreo două seri se uită lung la nepot, când crede că nu-l vede nimeni, şi parcă mereu uită ceva în odaia nepotului.
Abia se scoală de la tabinet, şi după ce-şi zahărul cu melisă, şi după ce nepotul îi
sărută mâna spunându-i noapte bună - iar se întoarce în odaia nepotului.
- Ce faci acolo, Alecule ? îl întreabă de dincolo glasul cu
ochelari ai bunicii.
- Îmi caut ochelarii, Elencule.
- Nu-i mai căuta, că-s pe nasul matale. Zi că i-ai găsit şi pace.
Şi bunicul pleacă binişor ca fumul luat de vânt, cu ochelarii pe
nas.
E tare greu să te-ascunzi de bunica, mai ales când eşti ca bunicul.
Dar se vede că toate lucrurile nu-s numai aşa, dar şi altfel,
chiar şi-n casa bunicilor.
Nu degeaba stă şi doarme şi s-alintă când e treaz motanul la
picioarele bunicului.Poate că i-o fi
şoptit într-o noapte cel cu coadă şi cu „miau", la ureche:
- Cucoane Alecule, seara ţi-i somn, dar cucoana Elencu e grozav de trează. Mata n-ai observat, cucoane Alecule, că numai după dejun...
sfrrr... sfrrr... sfrrr...
Adevăr
grăit-a. După dejun, cucoana Elencu s-aşează bine în fotoliu - ca pentru drum lung, cu diligenţa - îşi pune ochelarii, deschide o carte
veche, cu litere chirilice, şi citeşte cu glas tare din Vieţile Sfinţilor, -
în timp ce bunicul se plimbă prin odaie, cu mâinile la spate, ş-un fel de
huţa-huţa, în scârţâitul bujmachiilor brodaţi de bunica.
Somnul
bunicei vine numai din Vieţile Sfinţilor. Nu-l văd nici ochelarii bunicii. Numai
odată-i cade cartea pe braţe, deschide gura, şi doarme sfădindu-se cu
aghioasele pe limba somnului.
- Drăguţă... ssss...
Bunicul e de fum şi şoaptă ca o
înserare de toamnă cu răsărit de lună, lângă o biserică veche.
Somnul bunicei taie lemne în
pădure, voiniceşte.
- Drăguţă,
ştiu, - oftează bunicul dezmierdând părul nepotului, ca şi cum l-ar consola de-o mare durere. Ştiu,
drăguţă, ai patima tutunului. Păcate omeneşti...
Se opreşte. Trage cu urechea.
Somnul bunicei i-o armată a somnului, în marş.
- Mie, drăguţă, îmi pare tare
rău, pentru sănătatea matale. Da' să nu te afle Elencu...
- Ce faci mata acolo, Alecule ?
Bunicul parcă a sughiţat. I-au
tresărit şi ochelarii, strâmbându-se.
- Ce să facem ? Mai punem şi noi ţara
la cale.
- Da, dumneavoastră, holteii, - cască lung bunica.
Sfârșit
Găsești povestirea pe scurt a textului pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Alte povestiri din volumul ”În casa bunicilor” de Ionel Teodoreanu:
