18.09.2012

CE A SPUS BUNICUL

de Ionel Teodoreanu

ce-a-spus-bunicul-de-ionel-teodoreanu
Ce a spus bunicul 

CE-O FI AVÂND BUNICUL ? De vreo două seri se uită lung la nepot, când crede că nu-l vede nimeni, şi parcă mereu uită ceva în odaia nepotului. Abia se scoală de la tabinet, şi după ce-şi zahărul cu melisă, şi după ce nepotul îi sărută mâna spunându-i noapte bună - iar se întoarce în odaia nepotului.

Se uită în dreapta şi în stânga, şi parcă vrea ceva, dar se codeşte. 
- Ce faci acolo, Alecule ? îl întreabă de dincolo glasul cu ochelari ai bunicii. 
- Îmi caut ochelarii, Elencule. 
- Nu-i mai căuta, că-s pe nasul matale. Zi că i-ai găsit şi pace.

Şi bunicul pleacă binişor ca fumul luat de vânt, cu ochelarii pe nas.

E tare greu să te-ascunzi de bunica, mai ales când eşti ca bunicul.

Dar se vede că toate lucrurile nu-s numai aşa, dar şi altfel, chiar şi-n casa bunicilor. 

Nu degeaba stă şi doarme şi s-alintă când e treaz motanul la picioarele bunicului.Poate că i-o fi şoptit într-o noapte cel cu coadă şi cu „miau", la ureche: 

- Cucoane Alecule, seara ţi-i somn, dar cucoana Elencu e grozav de trează. Mata n-ai observat, cucoane Alecule, că numai după dejun... sfrrr... sfrrr... sfrrr...

Adevăr grăit-a. După dejun, cucoana Elencu s-aşează bine în fotoliu - ca pentru drum lung, cu diligenţa - îşi pune ochelarii, deschide o carte veche, cu litere chirilice, şi citeşte cu glas tare din Vieţile Sfinţilor, - în timp ce bunicul se plimbă prin odaie, cu mâinile la spate, ş-un fel de huţa-huţa, în scârţâitul bujmachiilor brodaţi de bunica.
Somnul bunicei vine numai din Vieţile Sfinţilor. Nu-l văd nici ochelarii bunicii. Numai odată-i cade cartea pe braţe, deschide gura, şi doarme sfădindu-se cu aghioasele pe limba somnului. 
- Drăguţă... ssss...
Bunicul e de fum şi şoaptă ca o înserare de toamnă cu răsărit de lună, lângă o biserică veche.
Somnul bunicei taie lemne în pădure, voiniceşte. 
- Drăguţă, ştiu, - oftează bunicul dezmierdând părul nepotului, ca şi cum l-ar consola de-o mare durere. Ştiu, drăguţă, ai patima tutunului. Păcate omeneşti...
Se opreşte. Trage cu urechea. Somnul bunicei i-o armată a somnului, în marş. 
- Mie, drăguţă, îmi pare tare rău, pentru sănătatea matale. Da' să nu te afle Elencu... 
- Ce faci mata acolo, Alecule ?
Bunicul parcă a sughiţat. I-au tresărit şi ochelarii, strâmbându-se. 
- Ce să facem ? Mai punem şi noi ţara la cale. 
- Da, dumneavoastră, holteii, - cască lung bunica.

Sfârșit

Găsești povestirea pe scurt a textului pe blogul Povestiri de lecturi școlare !
Alte povestiri din volumul ”În casa bunicilor” de Ionel Teodoreanu: