- IA POFTIM ÎNCOACE.
Bunica a venit ca un nour de grindină.
Bunicul umblă în birou, la casa de fier.
Gura bunicii s-a ascuţit de tăcere: ochii fulgeră; nasul împunge.
Bate crivăţul dinspre bunica.
Acolo-i nordul nepotului.
Dintâi l-a zmucit de umăr ca pe o haimana; apoi l-a apucat de
ureche ca pe un nepot.
- Mă rog, ce-i asta ?
„Asta" e trăsnetul, „Asta" e trâmbiţa judecăţii de apoi. „Asta-i”...
