CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE (4)

de Costache Negruzzi

Urmare la Cum am învățat românește (3)

Sărmană bibliotecă ! Uitată în secriul ei la bejania anului 1821, toată a slujit de fultuială (1) ianicerilor ! Ce n-aș da acum să am una din acele cărți de sute de ori cetite de tatăl meu.

M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atât de încâlcită, încât le-am lăsat, făgăduindu-le da le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică ce se obicinuia atunci pe la  noi; și luând Istoria românilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, în puține ceasuri am învățat a ceti.

CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE (3)

de Costache Negruzzi

Urmare la Cum am învățat românește (2)

- Ba nu ne înțelegem nicicum, am strigat ieșind din amețeala ce mă cuprinsese întru auzul barbarelor numiri a buchiilor lui, nu ne înțelegem ! D-ta vrei să mă batjocorești, să mă pui la alfavita (1), pre mine care știu grecește mai mult decât orice tânăr de vârsta mea, și care scriu franțuzește sous la dictée (2), fără a face mai mult de șapte-opt greșale pe față ! Dă-mi o gramatică, arată-mi construcția verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scrii vie și sară în trei feluri ?

CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE (2)

de Costache Negruzzi

Urmare la Cum am învățat românește (1)

Dascălul tinse brațul spre cuvintele scrise, cu un gest maiestuos. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. Bărbați, femei, copii, toți săriră și s-apropieră de tablă strigând bravo de răsuna sala.

CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE (1)

de Costache Negruzzi

Pe când uitasem că suntem români și că avem și noi o limbă, pe când ne lipsea și cărți și tipografie; pe când toată lumea se aruncase în dasii și perispomeni (1) ca babele în căței și motani, căci la școala publică se învăța numai grecește; când, în sfârșit, literatura română era la darea sufletului, câțiva boieri, ruginiți în românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri; parigorisesc (2), catadicsesc (3) ș.c.l., toate în esc, create de diecii (4) vistieriei, pentru că atunci între ei se plodea geniul, ședeau triști și jăleau perderea limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Brașov, de unde le veneau pe tot anul calendare cu povești la sfârșit și, din când în când, câte o broșură învățătoare meșteșugului de a face zahăr din ciocălăi de cucuruz sau pâne și crohmală (5) de cartofe.