de Costache Negruzzi
Urmare la Cum am învățat românește (2)- Ba nu ne înțelegem nicicum, am strigat ieșind din amețeala ce mă cuprinsese întru auzul barbarelor numiri a buchiilor lui, nu ne înțelegem ! D-ta vrei să mă batjocorești, să mă pui la alfavita (1), pre mine care știu grecește mai mult decât orice tânăr de vârsta mea, și care scriu franțuzește sous la dictée (2), fără a face mai mult de șapte-opt greșale pe față ! Dă-mi o gramatică, arată-mi construcția verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scrii vie și sară în trei feluri ?
- Îți voi spune la vreme.
- Pentru că ai o duzină de i, așa e ? Dar cum scrii masă (table) și masă (preteritul (3) verbului mânere (4) ) ? Cum scrii lege (loi) și lege (imperativul verbului legare) ? Așa că e tot un fel, pentru că n-ai doi a și doi e ? Apoi pentru ce încurci și amețești pe băiați ?
- Acea nu e treaba d-tale, îmi răspunse cu un zâmbet ce semăna a strâmbet; învață buchiile pe de rost ca să le știi poimâne.
- Ba nici gândesc, zisei azvârlind abecedarul sub masă.
- Ha, ha, ha ! La început se pare greu, dar te vei deprinde. Rădăcina învățăturii este amară, dulci sunt însă rodurile sale.
Sfârșind, strânse ochilarii, își luă șlicul (5) și ieși. Simții că mi se luă o greutate de pe inimă.
- A ! pedant ignorant și îngâmfat, strigai, vrei să învăț buchiile tale ! Să mă necinstesc ! A, chinezule, care ai o sută de litere, mai mlte decât orice limbă ! A ! tu ai slove amfibii (6), nici glasnice, nici neglasnice ! A ! tu socoți că limba mea deprinsă cu Omer se va putea suci ca să zică fârtă, tferdu, glagol ș.c.l.; numiri sălbatice cu care tu ai poreclit bietele litere ! A ! tu vrei să mă necinstesc, să învăț buchile tale ! Dar să crăpi măcar, nu le voi învăța ! Las' că te-oi juca eu ! N-am trebuință de tine ca să-mi învăț limba mea !
Am alergat la biblioteca tatălui meu, care era într-o ladă mare, purure deschisă, în coridor. Ajutat de o slugă, i-am făcut inventariul și printre mulțimea calendarilor și a cărților în limba grecească modernă, iaca ce am găsit:
TIPĂRITE
Viețile sfinților din toate lunile
Moartea lui Avel (poem de Gesner (7) )
Numa Pompilius (romanț (8) de Florian (9) )
Patimile domnului nostru, în versuri
Istoria lui Arghir și a pre-frumoasei Elene, idem
Despre începutul românilor de Petru Maior
Floarea darurilor
Întâmplările franțuzilor și întoarcerea lor de la Moscova.
MANUSCRISE
Letopisețul lui Nicolai Costin
Cavalerii Lebedei (romanț de M-me Genlis (10) )
Încungiurarea cetății Roșela (romanț, idem)
Lentor, tragedie în versuri
Sapor, idem
Matilda (romanț de M-me Cottin (11) )
Manon Lesco, romanț
Tarlo, sau străinii în Elveția, idem
Zelmis și Elvira, idem
Cugetări de Oxenstern (12) etc. etc.
* * *
________
(1) alfavita (neogreacă) = alfabet, abecedar
(2) După dictare (fr.)
(3) preterit (fr., lat.) = timpul trecut al verbelor
(4) a mânea = a rămâne, a dormi peste noapte
(5) șlic = căciulă boierească de blană
(6) amfibiu = ființă care poate trăi și în apă și pe uscat; aici cu sens figurat: care are un aspect dublu
(7) Salomon Gessner (1730-1788), poet și peisagist elvețian
(8) romanț = roman
(9) Jean-Pierre Claris de Florian (1755-1794), fabulist, romancier și dramaturg francez
(10) Stéphanie-Félicité de Genlis (1746-1830), scriitoare franceză
(11) Marie Risteau Cottin (1770-1807), scriitoare franceză
(12) Axel Oxenstiern (1583-1654), om de stat suedez
________
Dă clic aici pentru Cum am învățat românește (4) !
