de Costache Negruzzi
Urmare la Cum am învățat românește (3)Sărmană bibliotecă ! Uitată în secriul ei la bejania anului 1821, toată a slujit de fultuială (1) ianicerilor ! Ce n-aș da acum să am una din acele cărți de sute de ori cetite de tatăl meu.
M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atât de încâlcită, încât le-am lăsat, făgăduindu-le da le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică ce se obicinuia atunci pe la noi; și luând Istoria românilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, în puține ceasuri am învățat a ceti.
Pân-în seară eram capabil să spun pe carte cât oricare anagnost (2) de răpide. Seara am cetit tatălui meu tot cântul întâi din Moartea lui Avel, singura carte care avea puterea de a-l adormi. Bunul părinte se bucură, și atribuind știința mea le vrednicia învățătorului, porunci să cumpere cinci coți postav vișiniu de un beniș (3), pre care îl trimise dascălului.
Eu însă nu puteam uita înfruntul ce-mi făcuse. Făcând un congres de băieți - conșcolari de-ai mei de la dascălii franțuz și grec - după mai multe opinii, care de care mai stravagante (4), o idee satanică veni unuia în minte.
- Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atât de grele, încât să nu le poată tălmăci ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant...
- Bravo ! Ura ! Vivat ! strigară toți.
Întrebările s-au alcătuit, s-au aprobat de toată adunarea și mi s-au încredințat.
A treia zi dascălul veni, și întrebându-mă de știu buchile pe dinafară, spre răspuns am deschis cartea lui Petru Maior și i-am cetit un întreg capitol. Profesorul rămase înlemnit.
Sfârșind, am urmat în tonul acela pedantic cu care îmi vorbise el:
- De vreme ce vezi, loghiotate (5), că am învățat a ceti fără lesniciosul metod al abecedarului d-tale - care mi-ai spus că este temeiul limbii - nu sunt la îndoială că voi învăța a scrie iarăși fără ajutor dăscălesc. Însă fiindcă cunosc și simț cu desăvârșire că dascălul, pentru un tânăr, este aceea ce este grădinarul pentru pom, văd că eu am foarte multe lucruri de învățat, căci sunt un copac neroditor. Drept aceea am făcut aceste cinci întrebări, pre care d-ta vei binevoi a mi le tălmăci. Asta va fi singura mea lecție. Pe toată ziua îmi vei dezlega câte cinci de aste nedumeriri. Spune-mi dar:
1. Pentru ce vara uneori plouă cu broaște, iar nu cu cristei fripți ?
2. De unde au luat Adam și Eva ac și ață de au cusut frunzele de smochin, în vreme ce atunci nu era încă nici o fabrică ?
3. Cum...
- Păgia ! mă curmă dascălul astupându-și urechile și sărind de pe scaun, ca un om ce calcă pe un șerpe; hulă grozavă și pângărită ! iaca frumoasele isprăvi a învățăturii papistașilor !
Zicând aceste, își luă șlicul și o împunse de fugă pe ușă.
De atunce nu l-am mai văzut.
Astfel Petru Maior m-a învățat românește.
Sfârșit
________
(1) fultuială = umplutură pentru pușcă
(2) anagnost (slava veche) = dascăl de biserică; țârcovnic
(3) beniș (biniș) (turc.) = haină lungă până la călcâie, după moda turcească
(4) stravagant = extravagant
(5) loghiotat (neogr.) = titlu dat profesorilor greci pe vremea fanarioților
________
Găsești textul povestit pe scurt pe blogul
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Alte povestiri de Costache Negruzzi:
- Istoria unei plăcinte (Scrisoarea XXII)
- Păcală și Tândală (Scrisoarea XII)
