19.09.2012

CE A SPUS BUNICA

ce-a-spus-bunica-de-ionel-teodoreanu

- IA POFTIM ÎNCOACE.
Bunica a venit ca un nour de grindină.

Bunicul umblă în birou, la casa de fier.

Gura bunicii s-a ascuţit de tăcere: ochii fulgeră; nasul împunge. Bate crivăţul dinspre bunica. Acolo-i nordul nepotului.

Dintâi l-a zmucit de umăr ca pe o haimana; apoi l-a apucat de ureche ca pe un nepot. 

- Mă rog, ce-i asta ?

„Asta" e trăsnetul, „Asta" e trâmbiţa judecăţii de apoi. „Asta-i”... 
- Un pachet de ţigări, bunică, răspunde paloarea cu glas alb. 
- Aşa ? De ţigări ? 
- De ţigări, - repetă aiurit nepotul, ca şi cum deodată ar fi devenit ecou în peştera năprasnică. 
- Şi de unde, mă rog, ţigări în casa mea ?
- Ştiu eu, bunică ? Poate că le-a uitat tata.
Bunica tace ca un tun, astfel privindu-l. 
- Tată-tău ? 
- Tata, şopteşte nepotul blând ca iedul în gura lupului. 
- Tată-tău ?
Unghiile bunicii pun fiorul unui cercel în urechea nepotului. 
- Ştiu eu, bunică ! 
- Ba ştii. 
- Ştiu ? Eu ?! 
- Ştii. Tu. 
- Spune mata: ce ştiu ? 
- Ba spune tu.
Tace ca un gheţar. Şi creşte. 
Nepotul îngheaţă ca picurul unui uluc. Şi scade. 
- Zi drept: fumezi buruiană. Îmi spurci casa. Îmi feşteleşti covoarele. Strici sănătatea lui bunicu-tău. Zi: fumez. 
- Fumez, bunică. 
- Cine te-a învăţat ? Ticălosu' de frate-tău ? 
- Eu singur. 
- Auzi ! Şi-ţi place ? 
- Îmi place. 
- Auzi ! Tată-tău ştie ? 
- Nu. 
- Nici maică-ta ? 
- Nici. 
- Numai bunică-ta, săraca. Ea să le poarte pe toate...
Oftează cu o înclinare din şale şi ochii spre cer.
Ce-are să se întâmple ?
Bunica tresare. S-aude în biroul bunicului zăngănit de chei. 
- Na.
Ce ? O palmă ?
Palmă ? Vorbă ? Nu mai ştie. E năuc. 
- Ia-ţi buriana dracului, netrebnicule, că-mi frige mâinile. Am să dau o liturghie la biserică pentru sufletul tău.
Îi dă ţigările. 
N-au fâlfâit îngerii, nu s-au ridicat lespezi, n-au căzut paznici în genunchi, acoperindu-şi cu palmele ochii răniţi de lumina cerului deschis, - dar e ca o înviere.
Bunicul apare în fund.
Bunica îl împinge pe nepot - cu grabă şi scârbă - spre odaia lui.
Dar vine după el şi mai năprasnică, şuierându-i o şoaptă şerpească: 
- Da' să nu afle bunicu-tău că-i prăpăd.
Sfârșit
Găsești textul povestit pe scurt pe blogul 
Povestiri pe scurt de lecturi școlare  !
Alte povestiri din volumul ”În casa bunicilor” de Ionel Teodoreanu: