de Johanna Spyri
 |
| Heidi, fetita muntilor (33) |
Capitolul XVI. Sosesc prietenii (2)
Trecu luna mai și veni și iunie, cu soarele mai arzător și zilele mai lungi ca noaptea. Într-o zi, către sfârșitul lunii, după ce isprăvi cu treburile prin casă, Heidi ieși în fața cabanei să vadă ce se mai întâmplă pe afară și deodată începu să strige:
- Bunicule, vino repede, repede !
Bunicul veni repede și văzu un alai neobișnuit ce urca pe potecă, spre cabană: doi oameni purtau pe brațe un scaun în care ședea o fetiță înfofolită în pături, alături de care înainta un frumos cal alb, pe care se afla o doamnă ce vorbea cu fetița.
