A fost odată ca niciodată un om,
și omul ăsta s-a băgat cu simbrie în oastea împaratului. El l-a slujit pe
stăpânu-său cu vrednicie și credință amar de ani. Dar cum se șubrezise și nu
mai putea să poarte sabia din pricina numeroaselor răni pe care le căpătase în
decursul bătăliilor și cum tocmai se isprăvise una dintre acele bătălii, împăratul
găsi cu cale să-l slobozească din armată. Chemându-l la sine, îi zise:
