nuvelă de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI
Bătrâna n-a înțeles
cum s-a rostit tribunalul. Ședința fiind suspendată, e îmbrâncită până la ușă
de lumea care dă năvală să iasă. Acolo se îndură s-o lumineze aprodul, care-i
strigă la ureche:
— Ai pierdut, cucoană. Ți s-a anulat ipoteca.
— Ai pierdut, cucoană. Ți s-a anulat ipoteca.
