STAN BOLOVAN (1)

de Ioan Slavici.

În marginea satului, pe unde boii sătenilor răstoarnă portița și porcii vecinilor sapă sub garduri, era odată o casă, în casa asta locuia un om, omul avea o muiere, iară muierea era tristă toată ziua.

- Muiere dragă, ce gând te mustră de ești tot ca mugurul brumat în raza soarelui ? întrebă soțul într-o zi. Ai ce-ți trebuie: fii dar veselă ca altă lume !

- Dă-mi pace; nu mă mai întreba ! răspunse nevasta, apoi căzu mai tristă decât cum a fost.