În
zori, a doua zi, eram gata de drum. Aşadar, aproape din picioare, făcurăm
cinste unui borş no. 2, dres cu lapte acru şi însoţit de obişnuita şi zdravăna
mămăligă. De astă dată însă carnea din borş era cam crudă, ceea ce totuşi nu ne
împiedica de a o lua drept fiartă... Ospătarăm şi, luându-ne rămas bun de la
părintele Ionică, ne îndreptarăm către înălţimile semeţe ale Hălăucei.