Ițic Ștrul, dezertor (4)

de Liviu Rebreanu

Urmare la Ițic Ștrul, dezertor (3)

Apoi, într-un târziu, căprarul rosti cu glas moale:

- Ei, măi frate Ițic, până aici te-am adus eu... De-aici încolo poți să te duci și singur.
Soldatul tresări, parcă l-ar fi înțepat cu un ac. Se uită la căprar, zăpăcit, și de-abia peste câteva clipe bâlbâi:

- Da unde să mă duc, Ioane ?

Ițic Ștrul, dezertor (3)

de Liviu Rebreanu

Urmare la Ițic Ștrul, dezertor (2)

- Bine, don' căprar... Bine, don' căprar... Bine, don' căprar, bâlbâi Ițic, tot mai încet, ca și cum glasul i s-ar fi filtrat prin niște site din ce în ce mai dese.

Privirea însă îi rămase spânzurată pe obrajii căprarului, rătăcitoare și obosită, ca o rugăciune sfioasă. Acuma nu mai râvnea să afle nimic. Îi răsări în minte locotenentul și-n același timp o blândețe copilărească îi umplu sufletul. Se simțea întocmai ca în clipele dinainte de-a porni la asalt: mintea golită de gânduri, inima încordată de nerăbdare. Viața îi atârna de un firicel atât de subțire, că orice freamăt ar fi în stare să i-o stingă.

Ițic Ștrul, dezertor (2)

de Liviu Rebreanu

Urmare la Ițic Ștrul, dezertor (1)

- Vezi, măi Ițic, am ajuns noi până aici și nici măcar datoria ceea nu ți-am plătit-o !... Doamne, Doamne, cum de nu ți-am plătit-o ? Căprarul vorbise atât de brusc și cu atâta durere în glas, că Ițic se spăimântă ca și când ar fi auzit o sudalmă. Răspunse de-abia după o pauză și foarte încet, căznindu-se să-și ascundă turburarea:

Ițic Ștrul, dezertor (1)

de Liviu Rebreanu

- Hai, Ițic !

- Hai, don' căprar !

Porniră. Căprarul înainte, Ițic după el, prin șanțul de apărare părăsit, în care zăpada se troienise peste bulgării de pământ răscolit de obuze.

Mergeau cu băgare de seamă, călcând numai în urmele înghețate și adânci ale vreunei patrule de ieri, cu capetele și spatele plecate, ca să nu-i descopere ochii dușmani care pândeau din stânga, sau gloanțele ce pocneau în răstimpuri rare ca niște țipete ascuțite, cutremurând durerile înălțate și amorțite în văzduhul posomorât. Mergeau suflând din ce în ce mai greu, apoi asudând.