CENUȘĂREASA (5)

de frații Grimm.

Urmare la Cenușăreasa (4)

Atunci feciorul de împărat cătă mai cu luare-aminte la piciorul fetei și băgă de seamă că sângele curgea din el, fără contenire. Pe loc întoarse calul și, ducând fata acasă, le zise părinților că aceasta nu-i mireasa cea adevărată. Apoi mai adăugă c-ar dori să încerce și cealaltă fată condurul. Fata de-a doua se duse în iatac și când dădu să încerce condurul, ce să vezi ! Vârful piciorului i se potrivea ca turnat, dar călcâiul era prea mare și rămăsese afară, oricât se strădui ea.

CENUȘĂREASA (4)

de frații Grimm.

Urmare la Cenușăreasa (3)

A treia zi, Cenușăreasa așteptă până ce plecară din nou părinții și surorile vitrege și-apoi se duse iar la mormântul maică-sii și-i grăi pomului: 

"Alunaș drag, alunaș,

Scutură-te, rogu-te-aș,

Și mă-mbracă-n strai de-argint,

Numa-n aur și argint !"

CENUȘĂREASA (3)

de frații Grimm.

Urmare la Cenușăreasa (2)

Îi întoarse apoi spatele și plecă la petrecere cu fetele ei cele fudule. După ce rămase singură-singurică în toată casa, Cenușăreasa se duse la mormântul mamei sale și, așezându-se sub alun, grăi: 

"Alunaș drag, alunaș,

Scutură-te, rogu-te-aș,

Și mă-mbracă-n strai de-argint,

Numai aur și argint !"

CENUȘĂREASA (2)

de frații Grimm.

Urmare la Cenușăreasa (1)

- Ce-mi aud urechile, Cenușăreaso ? se prefăcu a fi uimită maștera. Ești toată plină de praf și murdărie și-ncă mai năzuiești a te duce la petrecere ! Poftim: n-ai nici o rochie mai ca lumea pe tine și nici încălțări în picioare n-ai și-ai vrea să dănțuiești ?! 

CENUȘĂREASA (1)

de frații Grimm.

A fost odată un om putred de bogat și omului ăstuia s-a întâmplat să-i cadă nevasta greu bolnavă. Și când a simțit că i s-apropie sfârșitul, femeia și-a chemat la căpătâi singurul ei copil, o fetiță, și i-a spus: 

 - Draga mamei, orice ți s-ar întâmpla, cată să fii întotdeauna bună și cu sufletul neîntinat.