ZÂNELE (1)

BASM DE CHARLES PERRAULT.

A fost odată ca niciodată, o văduvă care avea două fiice. Fata cea mare semăna atât de mult cu ea la față și în felul de a fi, că oricine se uita la fiică o vedea pe mama ei. Amândouă erau atât de nesuferite, și atât de mândre, că nu era chip de trăit cu ele.

Fata cea mică semăna foarte mult cu răposatul ei tată, era amabilă și avea o fire foarte plăcută și pe deasupra era şi una dintre cele mai frumoase fete văzute vreodată.

Cum oamenii îi iubesc în mod natural pe cei cu care se aseamănă, mama ţinea foarte mult la fiica ei mai mare şi o proteja. În același timp nu putea să o sufere cu niciun chip pe cea mică. De aceea, a pus-o să mănânce în bucătărie și să muncească fără oprire. Printre altele, acest copil sărman era obligat de două ori pe zi să care un ulcior plin cu apă de la fântână până acasă, cale de peste un kilometru și jumătate.

Într-o zi, în timp ce era la acea fântână, a venit la ea o femeie săracă, care a rugat-o să îi dea şi ei să bea apă.

- Oh, sigur, din toată inima, cu plăcere!, a spus această fată drăguţă. A clătit imediat ulciorul, a luat apă din cel mai limpede loc al fântânii și a servit-o pe acea femeie, ridicând ulciorul tot timpul, ca să bea mai ușor.

Buna femeie, după ce a băut, i-a spus:

- Ești atât de frumoasă, draga mea, atât de bine crescută și de manierată, că nu îți voi oferi un cadou, ci îţi voi oferi un har. La fiecare cuvânt pe care îl vei rosti, vor ieși din gura ta flori și nestemate. (Zâna, care luase înfăţişarea unei femei sărace de la ţară, așa cum fac zânele, era acolo tocmai pentru a vedea cât de civilizată și de manierată este această fată drăguță.)

Când fata cea mică a ajuns acasă, mama ei a certat-o pentru că a stat atât de mult timp la fântână.

- Îmi cer iertare, mamă, a spus biata fată, pentru că nu am ajuns mai degrabă. În timp ce spunea aceste cuvinte, i-au ieşit din gură doi trandafiri, două perle și două diamante.

- Ce e asta? a spus mama ei, destul de uimită, Cred că văd perle și diamante ieșind din gura fetei! Cum de se întîmplă aşa ceva, copilă? (Aceasta a fost prima dată când mama ei i-a spus copilă.)

Sărmana fată i-a spus sincer toată povestea, nu fără să scoată din gură în acest timp nenumărate diamante.

- Nemaipomenit!, a strigat mama. Trebuie să o trimit și pe fata mea acolo. Vino aici, ia uite ce iese din gura surorii tale atunci când vorbește! Nu ai fi bucuroasă, draga mea, să ţi se ofere şi ţie un astfel de har? Tot ce ai de făcut este să mergi și să scoţi apă din fântână, iar atunci când o femeie săracă te va ruga să îi dai să bea, să îi oferi apă cât se poate de civilizat.

Sursa foto

* * * 

Urmează Zânele (2)