BASM DE CHARLES PERRAULT
Urmare la Piele de Măgar (1)
Prințesa s-a dus la tatăl său și i-a spus dorința ei. Imediat, regele i-a chemat pe cei mai buni croitori din regat. Le-a poruncit să croiască, fără întârziere, o rochie de culoarea Timpului și i-a amenințat că de nu vor izbuti vor sfârși cu toții spânzurați. A doua zi, rochia i-a fost prezentată prințesei. Avea cel mai frumos albastru al cerurilor. Copleșită atât de bucurie, cât și de teamă, fata nu știa ce să mai facă. Nașa ei a sfătuit-o iar:
- Cere-i să-ți dea o rochie de culoarea Lunii.
Fără nici o îndoială, nu va putea să îți facă acest hatâr.
N-a trecut mult timp după ce prințesa i-a spus tatălui său ce voia, că regele a și chemat meșterii în broderie și le-a poruncit să facă o rochie de culoarea Lunii în răstimp de patru zile. În ziua hotărâtă, rochia, numai din fir de argint, a fost gata, iar prințesa a fost încântată de frumusețea ei.
Nașa ei a îmboldit-o iar să îi ceară ceva imposibil regelui, și anume o rochie în culoarea Soarelui. Tatăl ei a trimis după un bogat giuvaergiu și i-a poruncit să facă o rochie din aur și diamante, iar dacă nu va reuși, va fi sortit pieirii. După o săptămână, bijuteriul a terminat rochia, ce era atât de frumoasă și luminoasă încât lua vederea oricui o privea.
Prințesa nu știa cum avea să scape de cererea regelui, dar, încă o dată, nașa ei i-a șoptit la ureche:
N-a trecut mult timp după ce prințesa i-a spus tatălui său ce voia, că regele a și chemat meșterii în broderie și le-a poruncit să facă o rochie de culoarea Lunii în răstimp de patru zile. În ziua hotărâtă, rochia, numai din fir de argint, a fost gata, iar prințesa a fost încântată de frumusețea ei.
Nașa ei a îmboldit-o iar să îi ceară ceva imposibil regelui, și anume o rochie în culoarea Soarelui. Tatăl ei a trimis după un bogat giuvaergiu și i-a poruncit să facă o rochie din aur și diamante, iar dacă nu va reuși, va fi sortit pieirii. După o săptămână, bijuteriul a terminat rochia, ce era atât de frumoasă și luminoasă încât lua vederea oricui o privea.
Prințesa nu știa cum avea să scape de cererea regelui, dar, încă o dată, nașa ei i-a șoptit la ureche:
- Cere-i pielea măgarului din grajdurile
regale. Regele nu se va îndura să facă acest lucru. Dacă nu cumva mă înșel
amarnic, nu ți-o va da vreodată.
Nașa nu își dădea seama, însa, cât de
mult își dorea regele să reușească. Aproape de îndată, pielea măgarului a fost
adusă prințesei.
Înfricoșată peste poate, prințesa s-a mai dus o dată la nașa ei, pentru a-i cere ajutorul.
Înfricoșată peste poate, prințesa s-a mai dus o dată la nașa ei, pentru a-i cere ajutorul.
- Prefă-te, i-a spus zâna, că accepți cererea în căsătorie.
Promite-i regelui tot ce vrea și în același timp pregătește-te să fugi din
țară. Aici, a continuat zâna, este un cufăr fermecat în
care vom pune hainele tale, oglinda, fardurile, diamantele și celelalte
bijuterii. Am să-ți dau o baghetă magică. Având-o cu tine, cufărul te va urma
pretutindeni, întotdeuna ascuns sub pământ. De fiecare dată când vei voi să îl
deschizi, nu va trebui decât să atingi cu bagheta pământul, iar cufărul va
apărea înaintea ta. Pentru a-ți ascunde adevărata înfățișare, pielea
de măgar este foarte bună. Atunci când vei fi sub ea, nimeni nu va crede că o fată
atât de frumoasă poate fi acoperită de un lucru atât de înfiorător.
* * *
Urmează Piele de măgar (3)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !