12.05.2018

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ (1)

de Charles Perrault

Au fost odată un rege și o regină care nu aveau copii. Și erau atât de mâhniți, cât nu se poate spune. În cele din urmă, regina aduse pe lume o fată. Se făcu un botez de pomină, la care micuța prințesă avu drept nașe șapte ursitoare din țară, fiecare dintre ele făcându-i câte un dar.

După ceremonie, oaspeții se întoarseră la palatul regelui, unde se dădea un ospăț în cinstea ursitoarelor. Dinaintea fiecăreia era pus un tacâm minunat, și anume o furculiță și un cuțit de aur, împodobite cu diamante și rubine. După ce se așezară cu toții la masă, iată că se pomeniră în încăpere cu o ursitoare bătrână, care nu fusese poftită fiindcă nu mai ieșise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani și o credeau moartă.
Regele porunci să i se dea un tacâm, dar acesta nu era din aur. Bătrâna se socoti nedreptățită și mormăi câteva amenințări printre dinți. Una dintre ursitoarele tinere, care era în apropierea ei, auzi amenințarea. Ea se gândi că bătrâna ursitoare putea să-i facă un dar supărător micuței prințese.
Când se ridicară de la masă, această ursitoare se strecură nevăzută după o perdea, ca să rămână cea din urmă, pentru a putea drege răul. Între timp, celelalte ursitoare începură să-i împartă daruri prințesei. Cea mai tânără îi dărui frumusețe, a doua, înțelepciune, a treia, blândețe, a patra îi ură să danseze ca nimeni alta, a cincea, să cânte ca o privighetoare, a șasea, să cânte la toate instrumentele muzicale.
Veni rândul celei bătrâne și ea meni ca prințesa să se înțepe în deget cu un fus și din asta să i se tragă moartea. Prevestirea aceasta cumplită îi făcu să se cutremure pe toți cei de față, care aveau lacrimi în ochi. Dar deodată răsări din dosul perdelei ursitoarea cea tânără și rosti cu glas tare:
- Veniți-va în fire, o, rege, și tu, regină, fetița voastră nu va muri. E drept că nu mai pot să desfac ceea ce i-a fost menit, și prinesa se va înțepa într-un fus, dar, în loc să moară, va cădea într-un somn adânc, care va ține o sută de ani, la capătul cărora un tânăr fecior de domn va veni și o va deștepta.
Pentru a ocoli această nenorocire, regele dădu poruncă să nu se mai foloseasca nimeni de fuse, sub amenințarea pedepsei cu moartea. 

* * * 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !