de Oscar Wilde
Sus, dominând oraşul, pe un soclu înalt, se afla statuia Prințului Fericit. Era placat din cap până-n picioare cu foiţe subţiri de aur fin; drept ochi avea două safire sclipitoare, iar un rubin mare, roşu, scânteia pe mânerul spadei sale. Era, într-adevăr, foarte mult admirat.
- E la fel de frumos ca şi cocoşii de pe acoperişuri, care arată direcţia vântului, grăi unul din edilii urbei, care dorea să dobândească reputaţia de om cu gusturi artistice. Doar că nu e prea folositor, adăugă el temându-se ca nu cumva lumea să-l socotească lipsit de simţ practic, ceea ce nu era cazul.
- De ce nu poţi să fii ca Printul Fericit ? îl dojenea o mamă cu bun-simţ pe băieţelul care plângea după luna de pe cer. Printul Fericit nici măcar nu visează să plângă vreodată.
- Mă bucur că există cineva fericit pe lume, murmură un om dezamăgit, uitându-se lung la minunata statuie.
- Parcă-i un înger! ziseră copiii de la orfelinat, când ieşiră din catedrală, în pelerine stacojii şi cu şorţuleţe imaculate.
- De unde ştiţi ? interveni profesorul de matematică. Doar nu aţi văzut niciunul vreodată.
- O, ba da, răspunseră copiii. În visele noastre !
Profesorul de matematică se încruntă cu severitate, căci nu le îngăduia să viseze… Într-o noapte, un Rândunel zbură peste oraş. Prietenii lui plecaseră spre Egipt cu şase săptămâni în urmă; el însă rămăsese fiindcă se îndrăgostise de o Trestie din cele mai frumoase. O întâlnise la începutul primăverii, pe când zbura în josul râului după un fluture mare, galben şi fusese atât de mult impresionat de mijlocelul ei mlădios, încât se oprise ca să-i vorbească.
- Oare să te iubesc? întrebă Rândunelul, căruia îi plăcea să treacă direct, fără ocolişuri, la subiect, iar Trestia făcuse o plecăciune adâncă. Atunci Rândunelul începu să zboare roată în jurul ei, de-abia atingând cu aripile apa care se unduia în cercuri argintii. În felul acesta îi făcea curte Rândunelul şi continuă tot aşa vara întreagă.
- Ce sentiment ridicol ! ciripiseră celelalte rândunele. Trestia n-are un ban, dar în schimb, are o familie numeroasă.
Şi într-adevăr, lunca era plină de Trestii. Apoi, când sosi toamna, toate rândunelele dispărură în zbor. După plecarea lor, Rândunelul se simţi însingurat şi începu să se plictisească de aleasa inimii sale.
- Nu e în stare să susţină o conversaţie şi mă tem că este o cochetă, pentru că veşnic flirtează cu vântul, zise el. Şi chiar aşa, de câte ori adia vântul, Trestia făcea o reverenţă din cele mai graţioase. Recunosc, continuă el, că e casnică, dar eu ador călătoriile şi, prin urmare, cine mă iubește trebuie să mă urmeze. Vrei să vii cu mine ? o întrebă el în cele din urmă, dar Trestia clătină capul; era prea ataşată de sălaşul ei.
- Ţi-ai bătut joc de mine, strigă Rândunelul. Am plecat spre Piramide ! Adio ! Şi se avântă în zbor.
Zbură ziua întreagă şi când se înnopta ajunse la oraş. „Oare unde aş putea poposi ? se întrebă el. Nădăjduiesc că oraşul a făcut pregătirile cuvenite”. Chiar atunci zări statuia aşezată pe soclul acela înalt şi exclamă: „O să mă instalez acolo sus. E un locşor cât se poate de potrivit, cu aer proaspăt din belşug”.
Coborî deci şi se opri drept între tălpile Printului Fericit. „Am un culcuş de aur”, îşi zise Rândunelul, privind în jur şi pregătindu-se să se culce. Dar tocmai când îşi vâra căpşorul sub aripă, o picătură mare de apă căzu pe el. „Ce curios !, exclamă el. Pe cer nu-i nici urmă de nor, stelele limpezi sclipesc şi totuşi plouă. Clima în Europa de Nord e de-a dreptul îngrozitoare ! Trestiei îi plăcea ploaia, dar asta doar din pricina egoismului ei”.
Şi din nou o picătură căzu pe el. „Ce rost are o statuie dacă nu te poate feri de ploaie ? Trebuie să caut un loc mai bun, lângă un coş de fum”, îşi zise Rândunelul şi se hotărî să plece zburând.
Dar nu apucă să-şi întindă aripile şi un al treilea strop pică pe el. Şi ridicându-şi ochii văzu… O, dar ce văzu ? Ochii Prințului Fericit erau plini de lacrimi, iar lacrimile îi şiroiau pe obrajii aurii. Chipul lui era atât de frumos sub clarul de lună, încât Rândunelului i se muie inima de milă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !