Cei trei urși

de Lev Tolstoi.

Într-o bună zi, o fetiță a plecat de acasă și s-a dus în pădure. În pădure s-a rătăcit și a început să caute drumul spre casă,dar nu l-a găsit. Umblând așa prin pădure, s-a pomenit în fața unei căsuțe. 

Ușa era deschisă. Fetița s-a uitat înăuntru, a văzut că nu-i nimeni și a intrat. În căsuța aceea locuiau trei urși. Unul dintre urși era tatăl și îl chema Mihail Ivanovici. Era mare și avea blana lățoasă. Al doilea era ursoaica. Era mai mică și-i zicea Nastasia Petrovna. Al treilea era ursulețul lor, cu numele de Mișka. Urșii nu erau acasă: se duseseră la plimbare în pădure.

Căsuța avea două încăperi: una în care mâncau, alta în care dormeau. Fetița a intrat în cea dintâi încăpere și a văzut pe masă trei strachini cu ciorbă: una mare de tot, a lui Mihail Ivanovici, a doua, puțin mai mică, era a Nastasiei Petrovna, si a treia, o străchinuță albastră, a lui Mișka. Lângă fiecare strachină era câte o lingură: una mare, una mijlocie și una mititică. 

Fetița a luat mai întâi lingura cea mai mare și a gustat din strachina cea mai mare; apoi a luat lingura mijlocie și a gustat din strachina mijlocie; la urmă a luat lingura cea mai mică și a gustat din străchinuța albastră. Și mâncarea lui Mișka i s-a părut cea mai grozavă. 

Fetița a vrut să se așeze și a văzut lângă masă trei scaune. Unul mare de tot, al lui Mihail Ivanovici, al doilea, puțin mai mic, al Nastasiei Petrovna, și al treilea, mic de tot, cu pernuță albastra, al lui Mișka. 

Fetița a vrut să se urce pe scaunul cel mare, dar a căzut, după aceea s-a așezat pe scaunul mijlociu, dar nu i-a venit la îndemână. La urmă s-a așezat pe scăunașul cel mititel și s-a bucurat: asa îi era de bine ! A luat străchinuța albastră pe genunchi și a început să mănânce. După ce a mâncat tot, a prins să se legene cu scaunul. Scăunașul s-a rupt și fetița a căzut. S-a sculat de jos, a ridicat scăunașul și a trecut în odăița cealaltă. 

Acolo se aflau trei paturi: unul mare de tot, al lui Mihail Ivanovici, al doilea mijlociu, al Nastasiei Petrovna, și al treilea, mititel, al lui Mișka. Fetița s-a culcat în patul cel mai mare, dar i s-a părut prea lat; s-a culcat în cel mijlociu – îi era prea înalt; la urmă s-a culcat și în cel mititel; pătucul parcă era făcut anume pentru ea și fetița a adormit numaidecât. 

La amiază urșii s-au întors acasă flămânzi și au vrut să mănânce. Ursul cel mare și-a luat strachina, s-a uitat la ea și a început să mormăie cu glas cumplit: 

- Cine a mâncat din strachina mea ? 

Natasia Petrovna s-a uitat și ea în strachina ei și a mormăit, dar nu chiar așa de tare: 

- Cine a mâncat din strachina mea ? 

Iar Mișka a vazut că străchinuța lui era goală și a început să scâncească cu glas subțire: 

- Cine a mâncat din strachina mea și a mâncat tot ? 

Mihail Ivanovici s-a uitat la scaunul lui și a mormăit cu glas cumplit: - Cine a stat pe scaunul meu și l-a mutat din loc ? 

Nastasia Petrovna s-a uitat și ea la scaunul ei și a mormăit, dar nu chiar așa de tare: 

- Cine a stat pe scaunul meu și l-a mutat din loc ? 

Mișka s-a uitat la scăunașul lui rupt și a scâncit: 
- Cine a stat pe scaunul meu și mi l-a stricat ? 

După aceea, urșii au intrat în cealaltă odăiță. 

- Cine s-a culcat în patul meu și a boțit așternutul ? A mormăit Mihail Ivanovici cu glas cumplit. 

- Cine s-a culcat în patul meu și a boțit așternutul? A mormăit Nastasia Petrovna, dar nu chiar așa de tare. 

Iar Mișka a tras un scăunaș lângă patul lui, a vrut să se urce în pătuc și a scâncit cu glas subțire: 
- Cine s-a culcat in patul meu ?

Și deodată a dat cu ochii de fetiță și a inceput sa strige atât de tare, de parcă l-ar fi tăiat cineva cu cuțitul: 

- Uite-o ! Uite-o ! Puneți mâna pe ea ! Uite-o ! Aoleu ! Tineți-o ! Și a vrut s-o muște. 

Fetița a deschis ochii, a văzut urșii și s-a repezit la fereastră. Fereasta era deschisă. Fetița a sărit pe fereastră și a rupt-o la fugă … Și urșii n-au mai putut s-o prindă.

Sfârșit

Sursa foto

Găsești povestirea pe scurt pe blogul

Povestiri pe scurt de lecturi școlare