de Mihai Eminescu
Urmare la Finul lui Dumnezeu (1)
 |
| Finul lui Dumnezeu (2) |
Merg ei mai departe și ajunge la palatul smăului. Smăul era la vânat și fata ședea 'n cerdac.
- Bună vremea, soro.
- Mi-o spus smeul că vii după mine. Da-ntoarce-te că te prăpădește.
- Nu mi-i frică.
- El acuș vine,-i la vânat.
Vine smeul.
- Bine-ai venit, finul lui D-zeu.
- Hai la luptă.
- Hai !
Ș-o luptat ei trei zile și trei nopți și nu-l putea dovedi și nu se da nici smăul, nici finul lui D-zeu.
El a aprins perii cei doi ș-o venit vântul de la răsărit și de la amiazi și când ș-o pus buzele'n trei drept în jumătate a despicat smăul când a suflat. O jumătate a murit că era c-un cap, da o jumătate nu, că era cu două—că era cu trei de toate. Și s-a rugat finul lui Dumnezeu strașnic la Statul-Palmă-barbă-cot .
- Nu-ți pot face nimic, că el s-o dus la-mpăratul țării iștia să spue ce i-ai făcut. De-acu dac-ai pute luptă-te cu-acela .
Acu el s-a pornit cu soră-sa .
Când a ajuns aproape de palatul împăratului celuia nu era de chip să treacă, așa era de strașnic și mergând el p'înprejur a ajuns la o baltă. Pe balta ceea era trei băieți și se băteau de la o cușmă, de la un biciu și de la o sulă.
- Ce vă băteți, măi băieți ?
- Aestea ne-o rămas de la tatăl nostru și nu ne putem împărți.
- Și la ce vă trebue vouă aiste ?
- Când pui cușma 'n cap nu te vezi, când dai cu biciul te sui la curtea 'mpăratului , când îi zice: sulă - sulicică - te suie 'n dealul de steclă.
- Da' 'n dealul de steclă cine șade, ce căutați voi acolo ?
- În dealul de steclă ține 'mpăratul pe fată.
- De ce o ține acolo ?
- Ca să n-o iee smeii.
- Până când ?
- Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorî smăul îi da fata 'mpăratul.
- Măi băieți, eu voi face bună dreptate, vârâți-va toți în iaz și eu v-oi svârli câte una, cine-a prinde mai iute aceluia să fie.
El, viclean, ia toate-n mână, vâră pe băieți în apă și pe urmă dă din bici și-l suie pe dealul unde ședea 'mpăratul , la curtea-mpărătească .
La curtea 'mpăratului era o mândreață, că nici nu se poate povesti. Împăratul ședea afară, - era bătrân și bea lulea.
- Bună vremea 'mpărate !
- Mulțămesc D-tale voinice ! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine.
- Așa 'mpărate, am venit să omor smeul, să-ți scăp fata.
- Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c' aicia 'n vale 'ntr-un iaz, este noaptea și se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă.
- Rămâi sănătos, Împărate.
- Mergi sănătos, voinice.
- Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata.
- Ți-oi da-o.
Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma 'n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac . Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii și da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoțchi). Ș-o șuerat strașnic ș-o venit draci șchiopi, chiori, ș' o 'nceput să 'ntrebe Scaraoțchi ce trebi au făcut ei ?
- Eu am întărtat trei băieți, că doar s-or ucide unul dintr-înșii. Păcatul mare c-o venit finul lu' D-zeu și le-o luat.
- Da tu ?
- Eu am întărtat pe vântul de la amiazi să rupă 'n jumătate pe smăul cu trei capete și două capete o scăpat, da jumătate-i mort.
- N-ați făcut nici o treabă, să vă 'nvăț eu ce să faceți. Lângă balta asta mai la vale, este o comoară de bani. Comoara unui moșneag și moșneagul are să moară iest-noapte. Duceți-vă și puneți mâna pe banii ceia să fie-a noștri.
- Da dacă ni i-a lua cineva cu putere dumnezeiască ?
- Nime nu se poate apropia dac-om pune noi mâna pe dânsa.
- Nime, nime-n toată lumea nu se poate ?
- Ba se poate, da iaca ce: dac-a veni finul lui D-zeu până ce nu-ți pune voi mâna pe bani și s-a întâmpla s'aducă apă de ceea care l-o botezat și ne-a stropi, ne frige, și el a lua banii.
Cela a auzit. Se scoală dimineața și se pornește să se duc' acasă. Lui îi sburda după bani. Ajunge el acasă.
- Mamă unde-i apa ceea ce m-o botezat pe mine ?
A găsit mă-sa 'n biserică lângă sf. Pricestanie și ia el și se pornește iar înapoi. Ajungând acolo - dracii era la bani toți. Se duce și s-apropie, îi stropește. Dracii țipă și-i zic:
- Mă rog, finul lui D-zeu, ce vrei ți-om face, numai nu ne arde.
- Dacă mi-i aduce smeul cel scăpat, eu v-oi da drumul.
- Mă rog, iaca mă duc să-l aduc.
Ș-a luat un cârd de draci strașnic de mulți.
- Da viu poate nu ți l-om pute aduce.
- Mort nu vreau, viu să mi-l aduceți.
Și s-o apucat dracii s-o făcut un fedeleș de fier și s-o dus după smeu să-l puie 'n el. Când l-a adus așa era fedeleșul de greu, de numai dracii-l putea ridica.
- Pune-l aici.
Dă din bici și-l sue la-mpăratul cu fedeleș cu tot.
Îi zice 'mpăratul :
- Ce ai aici ?
- Aici-i toată puterea mea 'mpărate... arată-mi fata ori o destup.
Împăratul de-odată s'o'ngrozit, da pe urmă (el, viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, așa i-o picat de dragă. Da, să ierți d-ta, și el ei.
Împăratul de-odată s'o'ngrozit, da pe urmă (el, viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, așa i-o picat de dragă. Da, să ierți d-ta, și el ei.
- Voinice ! te-i cununa cu fata mea, dar dacă mi-i spune cum dai drumul puterii d-tale.
