28.01.2015

STAN BOLOVAN (2)

de Ioan Slavici

Urmare la Stan Bolovan (1)

Ei ! dar calea flămânzilor este cea mai lungă. Numai cu una, cu două, hrana pentru o sută de copii hărăbori(1) nu se câștigă. Stan s-a dus, s-a dus, s-a dus până ce i s-au ros tălpile, fără ca să fi dat de vreun lucru priincios(2). Când acuma era aproape de marginea lumii, unde ce este se amestecă cu ce nu este, zări în depărtare, pe un câmp întins ca o plăcintă mare, o stână. Lângă stână erau șapte păcurari(3), iară în stână odihnea la umbră o turmă de oi.

27.01.2015

STAN BOLOVAN (1)

de Ioan Slavici

stan-bolovan-1
Stan Bolovan (1)


A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.
În marginea satului, pe unde boii sătenilor răstoarnă portița și porcii vecinilor sapă sub garduri, era odată o casă, în casa asta locuia un om, omul avea o muiere, iară muierea era tristă toată ziua.
- Muiere dragă, ce gând te mustră de ești tot ca mugurul brumat în raza soarelui ? întrebă soțul într-o zi. Ai ce-ți trebuie: fii dar veselă ca altă lume !
- Dă-mi pace; nu mă mai întreba ! răspunse nevasta, apoi căzu mai tristă decât cum a fost.