31.10.2014

MICA SIRENĂ sau ZÂNA MĂRII (3)

de HANS CHRISTIAN ANDERSEN
Urmare la Mica sirenă (2) 
mica-sirena-3
Mica sirenă (3) 
Câteva clipe a fost așa de întuneric, încât nu se mai putea zări nimic, pe urmă, la lumina fulgerelor, toți cei de pe corabie s-au văzut; zâna căuta din ochi pe prințul cel tânăr. Deodată l-a zărit scufundându-se împreună cu corabia și pierind în apă. Mai întâi s-a bucurat că el are să ajungă jos la ea acasă, dar îndată după aceea s-a gândit că oamenii nu pot trăi în apă și prințul n-are să poată ajunge decât mort la palatul tatălui ei.

30.10.2014

MICA SIRENĂ sau ZÂNA MĂRII (2)

de HANS CHRISTIAN ANDERSEN
Urmare la Mica sirenă (1)
mica-sirena-2
Mica sirenă (2)
Peste un an, altă soră de-a ei a căpătat învoire să se urce la fața apei și să înoate pe unde-o vrea. A ieșit din mare când asfințea soarele și priveliștea asta i s-a părut că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut. Spunea că tot cerul parcă era din aur și nourii erau așa de minunați, cum nici nu se putea închipui, zburau pe cer, roșii și albaștri, dar și mai repede decât nourii zbura, asemenea unui văl lung și alb, un stol de lebede către soare. Dar soarele s-a scufundat în valuri și curând după aceea a pierit și lumina trandafirie care umplea fața mării și nourii.

29.10.2014

MICA SIRENĂ sau ZÂNA MĂRII (1)

de HANS CHRISTIAN ANDERSEN
mica-sirena-1
Mica sirenă (1)
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele și limpede cum e cristalul, dar e și foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulțime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Să nu credeți însă că acolo nu-i decât nisip și mâl.