de Ion Luca Caragiale.
Urmare la O scrisoare pierdută (5).
Actul II
SCENA X
ACEIAȘI — ZOE venind repede din dreapta
ZOE (repezindu-se între Cațavencu și Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată) : Domnule Cațavencu, domnule; pentru Dumnezeu ! te rog, nu striga... Fănică, ai înnebunit ?... Domnule Cațavencu… vă rog...
CAȚAVENCU (emoționat și el) : Cum să nu strig, doamnă ?
TIPĂTESCU (zdrobit de mișcare, ștergându-și fruntea și căzând pe un scaun la dreapta) : Mișel ! mișel ! mișel !
