O scrisoare pierdută(6)

de Ion Luca Caragiale. 

Urmare la O scrisoare pierdută (5).

Actul II

SCENA X

ACEIAȘI — ZOE venind repede din dreapta

ZOE (repezindu-se între Cațavencu și Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată) : Domnule Cațavencu, domnule; pentru Dumnezeu ! te rog, nu striga... Fănică, ai înnebunit ?... Domnule Cațavencu… vă rog...

CAȚAVENCU (emoționat și el) : Cum să nu strig, doamnă ?

TIPĂTESCU (zdrobit de mișcare, ștergându-și fruntea și căzând pe un scaun la dreapta) : Mișel ! mișel ! mișel !

ZOE (rugătoare) : Domnule Cațavencu, cer scuze eu pentru momentul de iuțeală care l-a făcut pe Fănică să uite...

CAȚAVENCU: Nu încap scuze, doamnă... trebuie să ies d-aci numaidecât: nu mai pot sta un moment într-o casă unde-mi este viața în primejdie !...

ZOE: Domnule Cațavencu, în sfârșit d-ta ești un om cuminte, un om practic, d-tale îți este indiferent de la cine ți-ar veni aceea ce-ți trebuie așa de neapărat...

CAȚAVENCU: Nu-nțeleg...

ZOE: Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale că poimâine când ăi fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ar face să fii ales... Ei ! eu te aleg, eu și cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea... Primești ?...

CAȚAVENCU (ca lovit de o idee) : Primesc...

ZOE (încet cătră Tipătescu, care stă cufundat în gânduri pe fotoliu) : Și înțelegi că atunci, când, luptând cu tine, voi căpăta scrisoarea,... tot,... tot,... Fănică, va fi isprăvit între noi. (Tare:) Suntem deplin înțeleși, domnule Cațavencu...

CAȚAVENCU: Da, madam, pe deplin... dar... (îi face semn cătră Tipătescu.)

ZOE (stăruind lângă Tipătescu) : Fănică ! Fănică ! hotărâște-te ! Poți fi tu dușmanul liniștii mele ?... Spune !... (rugându-l frumos) Fănică !...

TIPĂTESCU (nemaiputând lupta și sculându-se) : În sfârșit, dacă vrei tu... fie !... Întâmple-se orice s-ar întâmpla... (cu hotărâre) Domnule Cațavencu, ești candidatul Zoii, ești candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare și al meu ! Poimâine ești deputat !...

ZOE (triumfătoare) : A !

CAȚAVENCU: Poimâine veți avea... (se aude zgomot afară, vocea lui Trahanache: „Ai puțintică răbdare !")

ZOE: Nenea !

TIPĂTESCU: Zaharia !

CAȚAVENCU: Venerabilul!

TIPĂTESCU: Repede, ascundeți-vă amândoi... Nu trebuie să vă vază...

(Zoe iese degrabă în stânga, Tipătescu cu Cațavencu la dreapta)

SCENA XI

TRAHANACHE:(singur)

Nimeni ?... și dobitocul de fecior mi-a spus că Fănică și Zoe sunt aici... (Merge la ușa din dreapta și bate cu discreție.) Nimeni ! (Asemenea în stânga.) Nimeni ! (Vrea să plece prin fund, și ca și când și-ar aduce aminte de ceva:) A ! era să uit ! (Șade la masa de scris, ia condei și hârtie și scrie, citind:) „Dragă Fănică, te-am căutat ! Mă întorc peste o jumătate de ceas. Trebuie să ne vedem înainte de întrunire. Așteaptă-mă negreșit; nu ieși: ai puțintică răbdare... Trahanache..." (Pune scrisoarea la vedere pe masă.)

Acuma să dăm de căpătâiele firelor iubitului nostru d. Cațavencu. (Iese prin fund repede. Un moment scena goală; apoi ușile din dreapta și din stânga se deschid binișor. Din stânga iese Zoe, din dreapta Tipătescu și Cațavencu.)

SCENA XII

TIPĂTESCU, CAȚAVENCU, ZOE, apoi CETĂȚEANUL TURMENTAT

TIPĂTESCU: Blestemată politică ! un moment să n-ai pace ! (Merge la ușa din fund și o închide.) Suntem în liniște... (Lui Cațavencu.) Eu merg la telegraf să-ți anunț la București candidatura... d-ta așteaptă acasă un cuvânt al meu... Deseară, la întrunire, fii cu tact…. trebuie mult tact. (Se aud în fund bătăi în ușă; toți din scenă tac și nu mișcă; iar bătăi, apoi trei fluierături.) E Ghiță, ăsta e semnalul lui ! (Merge și deschide ușa din fund, prin care apare Cetățeanul, fluierând ca de mirare.)

TIPĂTESCU: Iar ? (Se dă înapoi.)

CAȚAVENCU: Omul meu ! (Se dă cam la spatele Zoii.)

CETĂȚEANUL: Da, iar eu ! (Sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineață... Ce facem ? Iacă, mâine începe... Eu... Pentru cine votez ?

TIPĂTESCU (ținându-i calea să nu coboare în scenă) : Pentru cine ? pentru cine ? Lasă-mă în pace, cetățene: ai ajuns de nesuferit... Votează pentru cine poftești...

CETĂȚEANUL: Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă...

TIPĂTESCU: Ei ! lasă-mă-n pace, administrația nu voiește să influențeze câtuși de puțin pe nimini.

CAȚAVENCU (intervenind) : Pardon, dați-mi voie: mie-mi pare din contra că într-un stat constituțional, mai ales într-un stat tânăr ca al nostru, administrația ar trebui să...

ZOE (asemenea) : Se-nțelege...

CETĂȚEANUL (cătră Cațavencu) : Ei ! onorabilul ! nu te vedeam; sluga ! o mie de ani pace ! Și zi, mă lucrași, ai ? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea,... bravos ! dom'le Nae.

CAȚAVENCU: A ! a !

ZOE: Fănică ! Fănică ! trimite-l... e nesuferit !

TIPĂTESCU (nervos) : În sfârșit, cetățene, te rog lasă-ne cu binișorul, lasă-ne... Ce poftești de la mine ?

CETĂȚEANUL: Nu ți-am spus ? (Sughite.) Mâine începe... Ei ? (Sughite.) Eu pe cine aleg ? Pentru cine ?... (Face semnul votării și sughite.)

ZOE: Pentru d. Nae Cațavencu.

CETĂȚEANUL: Pentru... (Sughite și pufnește de râs.) Nu mă-nnebuni că amețesc...

TIPĂTESCU (din ce în ce mai nervos, luând pe Cetățeanul de mână și zguduindu-l) : Pentru că ești un om vițios...

CETĂȚEANUL: Nu mă smuci, că amețesc !

TIPĂTESCU (asemenea) : Pentru că te-ai lăsat să-ți ia din buzunar, să-ți fure scrisoarea...

CETĂȚEANUL: Ei ! nu face nimica, poate mai găsim alta...

TIPĂTESCU: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești...

CETĂȚEANUL: Alegător...

TIPĂTESCU: Nu... bețiv... vițios... păcătos.

ZOE: Fănică !...

TIPĂTESCU: Da, bețiv... uite și acuma ești turmentat, ești băut... (Cațavencu râde.)

CETĂȚEANUL: Aș !

TIPĂTESCU (cu dezgust) : Uite, nenorocitule ! miroși cale d-o poștă... (Îl împinge.)

CETĂȚEANUL (șovăind) : Ăsta este mirosul meu naturel...

TIPĂTESCU: Miroși a rom...

CETĂȚEANUL: Ei bravos ! Vrei să miros a gaz ?

TIPĂTESCU: Ei ! pentru toate astea trebuie să-ți dai votul lui onorabilul d. Cațavencu... Pentru așa alegător, mai bun ales nici că se putea...

ZOE: Fănică !…

CAȚAVENCU: Totdeauna ironic (zâmbind), stimabile !

SCENA XIII

ACEIAȘI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU și TRAHANACHE

TIPĂTESCU (montându-se treptat) : Da, pentru d. Cațavencu lucrăm noi, pe d-sa noi îl sprijinim, pe d. Cațavencu să-l alegeți d-voastră. Și nu-l sprijinim de silă, îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest concetățean al nostru...

ZOE: Fănică, fii calm...

TIPĂTESCU: Da, sunt calm... Pentru că dumnealui (Farfuridi, Brânzovenescu și Trahanache apar în fund și ascultă. Cei dintâi arată tot ce se petrece în scenă celui d-al treilea) nu e ca alții mișel, pentru că nu e ca alții canalie, nu e ca alții infam... (se montează din ce în ce)... pentru că încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu, (apăsând) onorabilul d. Cațavencu! (Tipătescu împinge cu scârbă pe Cetățeanul turmentat.)

CAȚAVENCU (zâmbind cu bonomie) : Ce răutăcios !

BRÂNZOVENESCU (din fund) : A !

FARFURIDI (lui Trahanache) : Iacă trădarea ! Când îți spuneam, venerabile !... (Coboară toți.)

TRAHANACHE: Ei ! ai puțintică răbdare !

ZOE: Nene ! (Se repede la Trahanache și-l trage deoparte unde-i vorbește încet și cu multă mișcare. Cațavencu și Cetățeanul turmentat vorbesc de altă parte asemenea)

TIPĂTESCU: Ei ! lăsați-mă toți în pace !

FARFURIDI: Te lăsăm, stimabile, dar mergem la București...

BRÂNZOVENESCU: Și vom spune tot...

TIPĂTESCU (aparte) : Duceți-vă la dracul ! (Trece lângă Trahanache și Zoe.)

FARFURIDI: La ziare !

BRÂNZOVENESCU: La Comitetul electoral central !

FARFURIDI: La guvern !

CETĂȚEANUL (arătând pe Farfuridi și Brânzovenescu lui Cațavencu) : Oleu !... fugi că amețesc ! (Cațavencu și Cetățeanul turmentat convorbesc foarte mișcat deoparte cu Farfuridi și Brânzovenescu.)

TRAHANACHE: În sfârșit, ce e, Fănică ?

TIPĂTESCU: Nu mă-ntreba pe mine, nene Zahario !

ZOE (cu energie) : Nici o vorbă, nene, trebuie…

TRAHANACHE: De ce ?

ZOE (precipitată) : Dacă mă iubești, dacă ții la mine, acuma tăcere; îți spun pe urmă tot. (Vorbesc încet toți trei.)

CAȚAVENCU (cătră Farfuridi și Brânzovenescu) : Dați-mi voie, stimabile, nu d-voastră veți avea mai multă încredere față cu înaltele locuri decât onorabilul (Toți ascultă, Tipătescu se plimbă agitat în fund.) d. Tipătescu, prefectul cel mai onest !...

TRAHANACHE: Da !

CAȚAVENCU: Cel mai integru !...

TRAHANACHE: Da !

CAȚAVENCU: Cel mai credincios !...

ZOE: Firește !

CAȚAVENCU: Dați-mi voie să vă spun că toate zbuciumările d-voastră sunt numai și numai chestii personale, și când vin niște asemenea persoane... ca d-voastră...

CETĂȚEANUL: Nananà !

FARFURIDI: Care va să zică și insulte !

BRÂNZOVENESCU: Bravo !

CAȚAVENCU: Chestie de tarabă, onorabile ! daraveri de clopotniță, stimabile !

ZOE (cătră Trahanache) : Se-nțelege !

CAȚAVENCU: Alegătorii vor vorbi...

ZOE (îndemnând pe Cetățeanul turmentat și pe Trahanache) : Da, alegătorii vor vorbi.

TRAHANACHE: Da, alegătorii vor vorbi, firește !

CETĂȚEANUL (serios) : Da, noi vom vorbi !

SCENA XIV

ACEIAȘI — GHIȚĂ PRISTANDA venind fuga din fund, cu o depeșă-n mână

PRISTANDA: Coane Fănică ! o depeșă fe-fe urgentă !

ZOE: O depeșă ! (Se-ntorc toți spre fund.)

TIPĂTESCU (deschide nervos depeșa și citește) : „Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache. (Toți mișcare.) Se face din aceasta pentru d-voastră o înaltă și ultimă chestie de încredere..." A !

FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU: Aha !

ZOE (cu toată energia) : A ! nu se poate ! Vom lupta contra oricui... Vom lupta contra guvernului !... (Tipătescu a căzut obosit pe un scaun.)

TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare !

ZOE: Da, nene ! vom lupta contra guvernului !

CAȚAVENCU: Da, vom lupta contra guvernului ! (Cațavencu, Zoe și Trahanache de o parte, Farfuridi, Brânzovenescu frecându-și mâinile cu satisfacție de altă parte; Ghiță în fund; Tipătescu obosit pe scaun, ca și cum n-ar lua parte la ce se petrece; Cetățeanul turmentat în mijloc)

CETĂȚEANUL (târât de curent) : Da ! vom lupta contra... (sughițănd și schimbând tonul)… adică nu... Eu nu lupt contra guvernului !…

Cortina

* * * 

Urmează O scrisoare pierdută (7)