de Mihai Eminescu
Urmare la Cezara (6)
Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând parecă din suprafața lui un drum moale și luminos, când auzi bătând încet în ușă. El se sculă și deschise. Era pictorul.
- Tinere, zise el, trebuie să fugi cât mai în grabă din oraș.
- De ce ?
- Ai omorât pe Castelmare.
