de Hans Christian Andersen.
Ce frumos era la ţară ! Era în mijlocul verii;
grâul îşi legăna spicele-i galbene, ovăzul era încă verde, şi prin livezi fânul
era aşezat în căpiţe mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i
picioare roşii, vorbind în limba egipteană, limbă pe care o învăţase de la mama
ei. În jurul câmpiilor şi livezilor se ridicau păduri mari, înlăuntrul cărora
erau lacuri adânci.
