de Calistrat Hogaș
- Bravo, Rusule ! zisei eu, îmbrăţişând cu privirea tot cuprinsul lui domestic; ştii că-mi plac palaturile tale ?
- Hm... făcu el răsucindu-şi eterna-i musteaţă stufoasă şi galbenă; ia poftiţi ş-îţi sta o ţâră; şi ne arătă prispa jerpelită a cocioabei lui.
- Mult n-om sta, Rusule, zisei aşezându-mă pe prispă, că ne grăbim; ia, cât om face o ţigară; tu fumezi ? Şi-i întinsei tabachera.