de Hans Christian Andersen
Urmare la Crăiasa Zăpezii (1)
A doua povestire. Un băiețaș și o fetiță
În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și
n-au toți loc unde să-și faca o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se
mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o
grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se
iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în mansardele din
două case alăturate, care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile
mai că se atingeau. Cum ferestrele erau față în față, puteai să treci de la o
locuință la cealaltă.
