O FĂCLIE DE PAȘTE - 3

de Ion Luca Caragiale

Urmare la O făclie de Paște (2)

O făclie de Paște (3)

Clopote în deal... Toacă pentru înviere... Care va să zică a trecut de miezul nopții; ne apropiem de ziuă... A ! dacă ar trece și restul acestei lungi nopți ca jumătatea întâia !

...O trosnitură de nisip strivit sub talpă ! Dar el e în colțuni și nici n-a mișcat măcar piciorul... A doua trosnitură... Mai multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape. Leiba se scoală apăsându-și pieptul cu mâna și căutând să întoarcă înapoi un nod rebel ce i se ridică în gât.

...Sunt mai mulți oameni afară... și Gheorghe!...

Da, el e; da, a bătut în deal ceasul Învierii.

O FĂCLIE DE PAȘTE (2)

de Ion Luca Caragiale

Urmare la O făclie de Paște (1)

O făclie de Paște (2)

”Scoală, jidane !" strigă cineva trosnind tare cu o nuia pe masă.

"- Proastă glumă ! zice Sura din pragul crâșmei; să sparii omul din somn, țărănoi mojic!"

Leiba sări drept în picioare.

"Te-ai spăriet, jidane ? întrebă râzând glumețul. Dormi la nămiez, ai ?... Scoală că-ți vin mușterii... sosește harabaoa poștei".

Și, după prostul său obicei, care irita rău pe jidan, voi să apuce pe Zibal în brațe să-l gâdile.

"Lasă-mă în pace ! strigă hangiul smucindu-se și îmbrâncindu-l cu toată puterea. Nu vezi că sunt bolnav ? Lasă-mă-n pace !"

O FĂCLIE DE PAŞTE (1)

de Ion Luca Caragiale.

Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, stă pe gânduri la o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii, așteptând dilijența, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas.

Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate...

Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câteodată și mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor și ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Ieși - toate le încercase după accidentul care-l făcuse să-și piarză locul de băiat într-o mare dughiană de vinațuri.