CHIRIȚA ÎN IAȘI (5)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (4)

ACTUL II SCENA III Cei dinainte, GULIȚĂ

GULIȚĂ (alergând cu un răvaș din odaia lui): Neneacă, neneacă... iaca un răvaș de la băbaca. (Se oprește rușinat, văzând pe Afinoaie și pe Luluța.)

CHIRIȚA: Un răvaș de la d-lui ?... adă-l încoace... (Ia răvașul și-l deschide.) Cu voia matale, cucoană Nastasiică...

AFIN: Poftim...

LULUȚA (în parte): Ah, mon Dieu !... quel drôle de monsieur.

CELE TREI RODII AURITE (2)

de PETRE ISPIRESCU

Urmare la Cele trei rodii aurite (1)

Cele trei rodii aurite (2)

Pe drum, ce-i veni lui, văzând că nu mai poate răbda, scoase cuțitașul și tăie una din rodii, ca să guste și să se încredințeze de bunătatea lor. Când, ce să vezi ? Deodată iese din rodie o fată, ca o zână de frumoasă, și îndată începu a striga cu glas mângâios:

– Apă, apă, că mor.

Întoarse fiul împăratului ochii în toate părțile să vază apă; dară geaba, apă nu era, iară fata căzu și muri; p-aci, p-aci era să cază și el, dară se ținu.