17.12.2016

CHIRIȚA ÎN IAȘI (5)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (4)


ACTUL II
SCENA III
Cei dinainte, GULIȚĂ
GULIȚĂ (alergând cu un răvaș din odaia lui): Neneacă, neneacă... iaca un răvaș de la băbaca. (Se oprește rușinat, văzând pe Afinoaie și pe Luluța.)
CHIRIȚA: Un răvaș de la d-lui ?... adă-l încoace... (Ia răvașul și-l deschide.) Cu voia matale, cucoană Nastasiică...
AFIN: Poftim...
LULUȚA (în parte): Ah, mon Dieu !... quel drôle de monsieur.
(În toată vremea citirii scrisorii, Guliță se uită la Luluța și umblă împrejurul ei. Luluța îl privește cu dispreț.)
CHIRIȚA: Cum îmi bate inima !... parcă-mi vestește ceva... (Citește.) “Sărut gurița matale, scumpă Chiriță. Mai întâi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor, ca aflând că se află așa precum dorește inima mea, nu puțin să se bucure sufletul meu de soț și de părinte; al doile vei ști că din mila Proniei cerești mă găsesc și eu sănătos... însă Fifița o răposat de jigăraie !... (Vorbit.) Fifița o răposat ?... mare minune !...
GUGULIȚĂ: A crăpat !... Bine-o făcut, că mă mușca tot de nas.
CHIRIȚA: Taci, varvarule !... Biata Fifița !... Când ai ști, cucoană Nastasâcă, ce cățelușă... numai atâtica; și când hămăia, nici nu-i auzeai glasul... ia așa: ham, ham, ham...
LULUȚA (în parte): Auzi cum latră ?
CHIRIȚA (ștergându-și ochii): În sfârșit, așa i-o fost scris; toți suntem muritori ! (Citește:) “Al triilea, te înștiințez că câșlegile se apropie de sfârșit... drept care îți poroncesc să-ți iei catrafusele și să vii înapoi îndată la Bârzoieni, ca să facem cununia cu paharnicul Brustur și cu căminarul Cociurlă, căci la dimpotrivă vin eu însumi la Iași ca să vă umflu pe sus cu nepus în masă. Al d-tale soț supus și iubit... Grigori Bârzoi ot Bârzoieni. 15 Ghenarie 1844.”
GUGULIȚĂ: Băbaca are să vie aici !... E ! bine-mi pare !... am să-i cânt toată ziua din minavet...
LULUȚA (caută la Guliță cu mirare și pe urmă îi întoarce spatele)
GUGULIȚĂ (Luluței): Din minavet...
CHIRIȚA: Ai văzut, dragă cucoană Nastasiică, ce-mi scrie d-lui ?... Ce mă sfătuiești să fac ?
AFIN: Știu eu ?...
CHIRIȚA: Știi ce ?... îmi vine să-i strâng cu ușa pe Bondicescu și pe Pungescovici ca să-mi hotărască odată ce gânduri au ?... Mi-i că m-oi trezi deodată cu bărbatu-meu, țop în spate... ș-apoi, așa-i c-am codălghit-o ?...
AFIN: Fă cum îi socoți, dragă cucoană Chiriță... dar eu una te sfătuiesc să nu te grăbești pănă nu-i afla lămurit cine sunt tinerii...
CHIRIȚA: Elei, dragă !... da nu ți-am spus de atâte ori că unu-i agă și cellalt spătar ? (În parte.) Nu cumva vre să-i păstreze pentru trântorul ei ?...
AFIN: În sfârșit, îi treaba d-tale. Eu mă duc... dar nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal.
CHIRIȚA: Cum, Doamne, iartă-mă ! să lipsesc ?... când am fete de căsătorit ?
AFIN: Hai, Luluță, și zi bonjur mătușicăi.
LULUȚA (făcând compliment): Bonjur.
CHIRIȚA (imitând-o): Îi poznă de nostimă !... (O sărută.)
LULUȚA (în parte): Știrba-baba-cloanța.
CHIRIȚA (în parte): Ce-o zis ?... Hei, că nu ești a mea, păcatule !
(Împreună.)
CHIRIȚA, GULIȚĂ
Adio ! în astă-seară
Vom veni cu toți la bal
Să-ngropăm în veselie
Acest vesel carnaval !
AFIN, LULUȚA
Adio ! în astă-seară
V-așteptăm pe toți la bal
Să-ngropăm în veselie
Acest vesel carnaval !
AFIN
Să nu mă dai de sminteală...
CHIRIȚA
N-ai, soro, nici o îndoială,
Căci am fete, fete mari:
Două june porumbițe,
Două blânde cănărițe...
Și le caut doi canari.
LULUȚA
Mătușică, dinioare,
Ai zis că-ai două cucoare...
CHIRIȚA (în parte)
Vai, ce drac împelițat!
LULUȚA
Ah ! te rog, dă-mi una mie...
GULIȚĂ (Luluței)
Poate-o vrei de jucărie ?
LULUȚA (în parte)
Oh ! le drôle de petit fat !
(Împreună.)
Adio ! în astă-seară
ș.c.l. ș.c.l.
SCENA IV
CHIRIȚA, GULIȚĂ și pe urmă FECIORUL
CHIRIȚA: Ei ! de-acum hai degrabă la îmbrăcat... Guliță, du-te de-ți pune straiele cele de Anul Nou și te fă pupuica, sufletul meu.
GUGULIȚĂ: Da nu pot să mă-mbrac singur, neneacă...
CHIRIȚA: Auzi, coșcoge calindroiu ? Doamne ! că alintat ai mai fost... Măi ficior...
FECIORUL (îmbrăcat în livrea strâmtă): Aud, cucucoană. (Vine pe ușa din fund.)
CHIRIȚA: Iaca țuțuianu... și-o pus livreua... Ian să videm, bine-o lucrat-o jidanu ?
FECIORUL: Mă cam strânge la coate și-n spate.
CHIRIȚA: Da ce vrei ?... să bălălăiești ca într-un sucman ?... așa-i moda-n Ieși.
FECIORUL: Nu știu ce mâncare o fi moda ceea... dar știu că mă strânge moda-n spate de-mi ies ochii... parcă m-a pus în teasc !
CHIRIȚA: Taci din gură... și mergi de-mbracă cuconașul. Guliță, să nu mă dai de sminteală.
GUGULIȚĂ: Lezebon, maman... eu acuși sunt gata... cât ai bate-n palme. (Iese cu feciorul și intră în odaia lui.)
CHIRIȚA: Acum, ia să-mi văd și fetele... (Strigă.) Aristițo, Calipsițo...
SCENA V
CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA
ARISTIȚA, CALIPSIȚA (crăpând ușa odăii lor): Aud, maman.
CHIRIȚA: Da veniți încoace... Ce, Doamne, iartă-mă, de-mi faceți ițâi ?
ARISTIȚA, CALIPSIȚA (coborând ochii): Maman...
CHIRIȚA: Ce-ați pățit astăzi de vă fasoliți așa ?...
ARISTIȚA, CALIPSIȚA: Nu suntem încă îmbrăcate.
CHIRIȚA (în parte): Bietele copile !... Ce rușinoase-s !... vezi dacă le-am crescut cum se cade ?... iar nu ca dimonu cela a cucoanei Nastasâcăi, care dă la om fără băț. (Tare.) Ei ! cătați de vă-mpodobiți frumos și puneți-vă nasul în talgere cu apă rece să se disroșească, hai. (Fetele închid ușa.) Doamne !... Doamne ! de când m-o adus păcatele aici, am obosit ca un cal de poștă. Ș-apoi ce folos !... cuconașii din Ieși nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile, parcă ei sunt cu steua-n frunte.
Ce folos, vai ! că am fete,
Porumbițe cucuiete,
Tinerele, frumușele,
Curățele, hărnicele;
Cu cadrilul lor,
Franțuzeasca lor,
Stăricica lor
Și ghitarda lor !
Azi bonjurii cu lungi plete
Fug de fete cucuiete
Și-ngroziți de șotii rele
Fug de ele ca de iele !
(Se aude bătând în palme în odaia fetelor.)
CHIRIȚA: Bat în palme copilele... (Bate și ea în palme.) Ioană... Ioană !... nici c-a veni azi surda !... Ioano ! fa !... se vede c-o adormit strigoaica... mai știi ce ?... Ian să videm... (Intră în odaia ei. Se aude dând o palmă și zicând:) Na ! somnoroasă... să te-nvăț eu.
ARISTIȚA, CALIPSIȚA (din odaie): Ioano... Ioano...
ȚIGANCA (ieșind din odaia Chiriței cu părul zburlit și intrând în odaia fetelor): Iată-mă-s... iată-mă-s... Ce este ?...
CHIRIȚA (din odaie): Ioano... Gheorghe...
FECIORUL (ieșind din odaia lui Guliță): Aud, cucoană. (Aleargă până la ușa Chiriței și se întoarce înapoi la ușa lui Guliță; pe urmă face îndărăt și intră la Chirița.)
GULIȚĂ (din odaie): Gheorghe... Gheorghe...
CHIRIȚA (din odaie): Ioană... Ioană...
ARISTIȚA, CALIPSIȚA (din odaie): Na ! coțofană ! (Se aude dând palme.)
ȚIGANCA (ieșind amețită, aleargă când la o ușă, când la alta și în sfârșit intră iar la fete, care în toată vremea asta o tot cheamă): Mare păcat !...
GULIȚĂ (încălțat cu o singură ciubotă, aleargă după Gheorghe și intră după el în odaia Chiriței): Gheorghe... Gheorghe... davină de-mi pune ciubota...

* * *

Urmează Chirița în Iași (6)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !