de WILLIAM SHAKESPEARE
ACTUL V
SCENA I
O uliță la Mantova. Se înserează.(Intră Romeo)
ROMEO:
Azi am avut un vis magulitor
Prin somn, dar poate-o fi amagitor.
Caci se facea ca Doamna mea,
Iubirea,
sedea pe-un tron, si-si arunca privirea
Spre mine doar.
De-atuncea am simtit
Întreaga zi, ca visu-i împlinit,
si ca ma-înalta-un duh ametitor
Încet spre ceruri, fara sa cobor,
Cu gânduri fara seaman de voioase.
Sotia mea, cu gânduri mângâioase
înalta spre mine.
Însa eu
Eram ajuns pe veci în Empireu,
O, vis ce face mortii sa gândeasca!
Sarutul ei, suflarea-i îngereasca
Mi-a dat atâta vlaga! M-am sculat
Din morti, în vis, precum un Împarat.
Ce dulce, Doamne, poate fi iubirea,
De vreme ce tresari la amintirea
Iubitei si-a saruturilor ei.
Ce fericita-i umbra dragostei!
(Intră Balthasar, încălțat cu cizme.)
Ce vesti de la Verona, Balthasar?
Nu mi-a trimis, cu cuviosu-i har,
Vreun ravas? Sotia mea ce face?
Parintii mei? Julieta are pace?
Te-întreb din nou, caci stii ca pentru mine
E rau daca Julietei nu-i e bine.
BALTHASAR:
Pe giulgiu-i alb toti îngerii coboara.
Îi doarme trupu-în cripta-i seculara,
si sufletu-i se-înalta-acum, usor,
Spre-o bolta-în care nu e niciun nor.
Sub bolta am vazut cum au culcat-o,
si cea din urma slava toti i-au dat-o.
si-am alergat aici sa te vestesc
Ca s-a-înaltat din iadul pamântesc.
Stapâne, stiu ca vestea mea te doare,
Dar tu mi-ai dat aceasta-însarcinare!
ROMEO:
Asa! Atunci cumplit va blestem, stele,
La voi e sufletul sotiei mele.
Știi unde stau. Cerneala si hârtie.
Diseara vom pleca la datorie.
BALTHASAR:
Te rog, stapâne, stai. Mai ai rabdare!
Privesc spre tine cu îngrijorare.
Privirile-ti sunt palide,-încruntate,
si ochii tai lucesc cumplit. si poate
Ca pui la cale-o fapta sângeroasa.
ROMEO:
Ba nu, te-înseli. Vreau sa plecam acasa.
Niciun ravas de la duhovnic?
BALTHASAR:
Nu!
ROMEO:
Tocmeste caii. Vin si eu acu’.
(Iese Balthasar.)
La noapte, Julieto, voi dormi
Alaturea de tine. Voi gasi
Un mijloc potrivit. Nenorocirea
Îndata îti framânta-închipuirea,
si mijlocul te faca sa-l gasesti.
O deznadejde! Acum îmi amintesti
De-un biet spiter, ce sta pe-aici, aproape
si strânge ierburi pentru-anume ape.
Chiar ieri îmi pare ca l-am întâlnit;
E zdrentaros si foarte istovit
De lipsuri si de griji. Cu fata supta
si scofâlcita, zi de zi se lupta,
Sa strânga buruieni.
Le-aduce-acasa,
În pravalia lui saracacioasa.
Testoase broaste prinse de tavan,
Se pare ca le prinde an de an.
si un aligator umplut cu paie
E asezat în cealalta odaie.
Stau piei de pesti schilozi pe rafturi, toate
Înghesuite jalnic, cum se poate.
Basici, cutii desarte, si o zdreanta
Mult peticita. Oale de faianta
În verde colorate. Multe flori,
Seminte vechi, ca si papusi de sfori.
Sunt multe maruntisuri. Saracie
Cumplita în sarmana pravalie.
Mi-am spus ca daca-ai vrea, fara zabava,
Sa cumperi de la cineva otrava –
În Mantova cu moartea-i pedepsita
Vânzarea ei — e foarte potrivita
Aceasta spiterie. Iei în voie
Otrava, ti-o va da-o, de nevoie
Spiteru-acela, cum am presimtit,
Chiar înainte de a fi dorit
Sa-mi pun un capat vietii. Mi se pare
Ca nu-i deschisa, caci e sarbatoare.
Sa-l strig atunci:
(Strigă.) Hei! Mestere!
SPITERUL:
(De la o fereastră)
Ce vrei?
ROMEO:
Sa-mi înlesnesti sa pot patrunde
În pravalia ta.
(Spițerul coboară și deschide ușa.)
As vrea sa-mi dai
Otrava cea mai grea pe care-o ai
si care într-o clipa te doboara,
Veninul ei în sânge când coboara.
Cum pulberea, aprinsa de scântei,
Farâma orisice în calea ei.
Am patruzeci de galbeni ca balsam…
SPITERUL:
Otrava-aceasta ucigasa-o am,
Dar Mantova cu moartea pedepseste
Pe-acel ce pe otrava se tocmeste.
ROMEO:
Copil de suflet al cumplitei soarte,
Sarac lipit, cum de te temi de moarte?
De foame biata fata ti-este supta,
Esti un învins în crunta vietii lupta.
Esti îmbracat în zdrente.
Duci în spate, Spiterule, multime de pacate.
Bogat nu te va face nicio lege.
Deci savârseste o faradelege.
SPITERUL:
Ma face saracia sa primesc, si nu vointa mea…
ROMEO:
Eu îi platesc
Doar saraciei, nu vointei tale.
SPITERUL:
Otrava luata astfel pe parale
O poti turna în orice bautura
si e destul sa sorbi o picatura,
Chiar daca-ai fi vânjos cât douazeci,
Ca spre lacasul mortilor sa pleci.
ROMEO:(Numărându-i galbenii.)
Ia-ti aurul, o astfel de otrava
A sufletelor fara nicio slava.
În lumea-aceasta-asa nelegiuita,
Pe oameni îi aduce în ispita
Sa savârseasca sute de pacate,
Cu mult mai multe, mai nenumarate,
Ca marfa ce mi-o vinzi din saracie:
Otrava eu îti vând, si nu tu mie.
Ramâi cu bine si sa-ti cumperi hrana
si-îngrasa-te, în biata ta dugheana.
(Spițerul ia galbenii și intră în prăvălie)
Sa vii cu mine, suc mântuitor,
Cu cât îmi pari c-ai fi omorâtor;
La groapa Julietei. Caci doresc
Puterea blânda sa ti-o folosesc.
SCENA II
(În chilia fratelui Lorenzo de la Verona. Nu e nimeni. Intră fratele Ioan.)
FRATELE IOAN:
Preasfinte frate franciscan, m-auzi?
LORENZO: (Din altă cameră.)
Acesta-i glasul fratelui Giovanni.
(Intră în chilie)
Bine-ai venit din Mantova. Ce spune Romeo?
Daca-mi scrie, da-mi ravasul.
FRATELE IOAN:
M-am dus sa-mi iau tovaras bun de drum
Pe-un frate tot descult, din tagma noastra.
De cei bolnavi aicea îngrijeste. Am dat de el.
Dar strajile cetatii
-au banuit c-am cercetat o casa
De-o molima cumplita bântuita.
Ne-au zavorât, nu ne-au lasat sa trecem si n-am putut la Mantova sa plec.
LORENZO:
Și cine-a dus ravasul lui Romeo?
FRATELE IOAN:
Îl am aici, nu l-am putut trimite.
Nici n-am gasit alt om sa ti-l aduca,
Atât de mult se tem de ciuma toti.
LORENZO:(Îngrozit)
Ravasu-acela nu era un fleac.
Era ceva de mare-însemnatate.
Zabava poate fi primejdioasa.
Mergi, frate Ioane, cauta-mi un drug
De fier, si greu. Mi-l adu în chilie.
FRATELE IOAN:
Ma duc si ti-l aduc îndata, frate. (Iese.)
LORENZO: (Singur, perplex.)
Voi coborî atunci în cripta singur.
Trei ceasuri doar, copila se desteapta.
Pe drept cuvânt îmi va cata gâlceava,
Ca despre toate cele petrecute
Romeo nu a fost vestit la vreme.
La Mantova-i voi scrie-a doua oara
si-o tin ascunsa în chilia mea,
De-aici veni-va si-o va lua Romeo.
O! Deznadajduita moarta vie!
Cu mortii zaci, în noaptea argintie!
(Iese.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !