de WILLIAM SHAKESPEARE
SCENA I
Apoi și tu-mi ești unul din aceia care, cum trece pragul unei cârciumi, bate cu spada-n masă și strigă: «Dea Domnul să n-am nevoie de tine!» și-apoi, cum i s-a urcat la cap al doilea pahar, scoate spada la cârciumar fără să fie deloc nevoie, firește.
Sunt eu unul de-aceia?
Da, da. Ești un turbat de n-ai pereche în toată Italia, tot așa de pornit spre turbare, ca și de turbat în pornirile tale!
Ei, și mai ce?
Zău, dacă ar mai fi unul ca tine, în curând n-am mai avea nici unul, pentru că v-ați ucide unul pe altul. Măi, tu ești în stare să te sfădești cu cineva pentru că are în barbă un fir mai mult sau mai puțin ca tine. Te cerți cu altul care vinde castane, fiindcă ai ochi castanii. Ce alt ochi ar putea să găsească asemenea pricini! Capul tău ți-e așa de plin de gâlceavă, ca oul de gălbenuș, și nu o dată ai umblat cu el spart din pricina certurilor tale. Te-ai legat de unul care a tușit pe stradă, pentru că ți-a deșteptat câinele care dormea la soare. N-ai avut bucluc deunăzi cu un croitor pentru că pusese înainte de Paști un laibăr nou? Cu altul pentru că-și legase ghetele noi cu șireturi vechi? Și totuși vii să mă dăscălești asupra firii mele certărețe!
Da, dacă aș fi așa de zurbagiu ca tine, cred că nu mi-ar da nimeni nici cinci sferturi de ceas pe moșia vieții mele!
Moșia vieții? Ce prostie!
Pe capul meu, iată, vin Capuleții!
Și pe călcâiul meu, n-am zor de ei!
Urmați-mă de-aproape... Bună-seara, signori! O vorbă cu unul din voi!
Numai o vorbă cu unul din noi? Fii mai darnic: adaugă la vorbă și-o lovitură!
Sunt gata chiar s-o fac, de-mi dai prilejul!
N-ai putea să ți-l iei singur, fără să ți-l dăm?
Mercutio, ții hangul lui Romeo...
Hangul? De ce? Suntem noi lăutari? Dacă ții cu orice preț să fim lăutari, apoi îți vor asurzi urechile numai cu note discordante! Iată arcușul meu; așteaptă, ai să vezi cum o să te facă să joci. Mii de draci! Hangul!
Suntem în piața publică aici,
Ori căutați un loc mai liniștit;
De nu, deliberați cu sânge rece.
Sau să plecăm. Aci-s mulți gură-cască.
Ori căutați un loc mai liniștit;
De nu, deliberați cu sânge rece.
Sau să plecăm. Aci-s mulți gură-cască.
De-aceea au ei gură: ca s-o caște.
Nu, nu mă mișc de dragul nimănui!
Nu, nu mă mișc de dragul nimănui!
Signore, mergi în pace, iată-mi omul!
M-aș spânzura de ți-ar purta livreaua!
Ieși pe teren și el te va urma:
Acolo poate fi el omul tău!
Ieși pe teren și el te va urma:
Acolo poate fi el omul tău!
Iubirea care ți-o nutresc, Romeo,
Mă face doar să-ți spun: Ești un nemernic!
Mă face doar să-ți spun: Ești un nemernic!
Pricina ce mă face să-mi fii drag
Îmi stâmpără mânia cuvenită
Salutului tău, Tybalt. Nu-s nemernic.
Rămâi cu bine. Tu nu mă cunoști.
Îmi stâmpără mânia cuvenită
Salutului tău, Tybalt. Nu-s nemernic.
Rămâi cu bine. Tu nu mă cunoști.
Ocara ce-mi făcuși n-o speli, băiete,
Doar cu atât. Întoarce-te. În gardă!
Doar cu atât. Întoarce-te. În gardă!
Dar nu te-am ocărât deloc, ți-o jur.
Mi-ești drag mai mult decât ai bănui,
Deci până ce vei ști tot ce mă face
Să-ți fiu prieten, bune Capulet -
Un nume scump azi mie - mergi în pace!
Mi-ești drag mai mult decât ai bănui,
Deci până ce vei ști tot ce mă face
Să-ți fiu prieten, bune Capulet -
Un nume scump azi mie - mergi în pace!
Nu pot răbda atâta umilire!
Alla stoccata va să biruiască. (Trage spada)
Hei, șoricare Tybalt, nu poftești?
Alla stoccata va să biruiască. (Trage spada)
Hei, șoricare Tybalt, nu poftești?
Dar ce poftești tu, câine, de la mine?
Nimic, bunule prinț al pisicilor, nimic decât una din cele nouă vieți ale dumitale, pe care vreau să ți-o storc, și, după cum mă vei trata, să ți le tărbăcesc și pe celelalte opt ce-ți mai rămân. Haide, trage spada de urechi afară, dacă nu vrei să ți le tai pe ale tale cu spada mea.
Sunt la plăcerea dumitale! (Trage spada)
Mercutio, întoarce-ți spada-n teacă.
Signore, știi acel faimos passado!
Aruncă-ți Benvolio, -ntre ei!
Tybalt! Mercutio! Nu vi-i rușine?
Nelegiuire! Ducele-a oprit
Bătăile pe străzile Veronei!
Tybalt! Mercutio! Stați!
Tybalt! Mercutio! Nu vi-i rușine?
Nelegiuire! Ducele-a oprit
Bătăile pe străzile Veronei!
Tybalt! Mercutio! Stați!
Vai, sunt rănit!
Ah, ciuma cadă pe-ale voastre case!...
Nu l-am atins? Se duse?
Ah, ciuma cadă pe-ale voastre case!...
Nu l-am atins? Se duse?
Ești rănit?
M-a zgâriat cotoiul! M-a dat gata!
Dar, drace! E de-ajuns... Unde mi-i pajul?
Mișelule, dă fuga, ad-un doftor!
Dar, drace! E de-ajuns... Unde mi-i pajul?
Mișelule, dă fuga, ad-un doftor!
Prietene, n-ai grijă. Rana ta
Nu poate fi așa de gravă.
Nu poate fi așa de gravă.
Nu, nu e adâncă chiar ca o fântână, nici largă ca o ușă de biserică... dar e destul, ajunge. Întrebați mâini despre mine, și veți găsi că sunt un om foarte tăcut. Am încheiat-o, credeți-mă, cu gluma vieții... Ciuma să vă mănânce casele voastre amândouă! Drace! Auzi, să mă zgârie de moarte, un câine, un chițoran, un guzgan, un cotoi! Un fanfaron, un mișel care miroase a condică de socoteli... Cine dracu te-a vârât între noi? Sub brațul tău am fost rănit, Romeo!
Crezusem că fac bine.
O, du-mă undeva-n vecini, Benvolio!
Altcum leșin... Ciuma să vă mănânce!
Casele voastre au făcut din mine
Ospăț de viermi, am încasat-o bine,
Vai, și pe veci, casele voastre!...
Altcum leșin... Ciuma să vă mănânce!
Casele voastre au făcut din mine
Ospăț de viermi, am încasat-o bine,
Vai, și pe veci, casele voastre!...
Vai, tânărul acesta care este
Cu ducele de-aproape înrudit,
Prieten bun al meu, primește moartea
Din vina mea; și numele meu bun
E pângărit de-ocările lui Tybalt,
Lui Tybalt ce de-un ceas e ruda mea.
O, dulce Julieta, ce nevolnic
Făcu din mine frumusețea ta
Și cum mi-a strins în piept orice putere!
Cu ducele de-aproape înrudit,
Prieten bun al meu, primește moartea
Din vina mea; și numele meu bun
E pângărit de-ocările lui Tybalt,
Lui Tybalt ce de-un ceas e ruda mea.
O, dulce Julieta, ce nevolnic
Făcu din mine frumusețea ta
Și cum mi-a strins în piept orice putere!
Romeo! mort e vrednicul prieten.
Viteazu-i suflet s-a-nălțat la nori,
Disprețuind pământul prea devreme.
Viteazu-i suflet s-a-nălțat la nori,
Disprețuind pământul prea devreme.
Restriștea zilei de-azi plutește-asupra
Acelora ce vin și mai cumplite.
Acelora ce vin și mai cumplite.
Se-ntoarce furiosul Tybalt.
Teafăr?
Triumfător? Și bunul meu prieten
Ucis. O, zboară către cer, blândețe!
O, du-mă tu, mânie cu-ochi de flăcări!
Ia-ți, Tybalt, înapoi «nemernicule»,
Ce mi l-ai dat, căci sufletul viteaz
Al lui Mercutio plutește încă
Deasupra capetelor noastre și
L-așteaptă doar pe-al tău să-l însoțească:
Ori tu, ori eu, de nu chiar amândoi
Îl vom urma!
Triumfător? Și bunul meu prieten
Ucis. O, zboară către cer, blândețe!
O, du-mă tu, mânie cu-ochi de flăcări!
Ia-ți, Tybalt, înapoi «nemernicule»,
Ce mi l-ai dat, căci sufletul viteaz
Al lui Mercutio plutește încă
Deasupra capetelor noastre și
L-așteaptă doar pe-al tău să-l însoțească:
Ori tu, ori eu, de nu chiar amândoi
Îl vom urma!
Nenorocitule!
Tu doar i-ai fost tovarăș și se cade
Tu să-l urmezi.
Tu doar i-ai fost tovarăș și se cade
Tu să-l urmezi.
Aceasta hotărască!
Romeo, fugi! Poporul e-narmat.
Tybalt ucis! Nu sta așa pierdut!
Fugi, ducele la moarte te condamnă,
De vei fi prins! Fugi! Fugi!
Tybalt ucis! Nu sta așa pierdut!
Fugi, ducele la moarte te condamnă,
De vei fi prins! Fugi! Fugi!
Amar de mine!
Sunt jucăria soartei!
Sunt jucăria soartei!
Ce aștepți?
Hei, încotro fugi mișelul care
Ucise pe Mercutio? Pe unde
A apucat-o ucigașul Tybalt?
Ucise pe Mercutio? Pe unde
A apucat-o ucigașul Tybalt?
Acolo zace Tybalt!
Ne urmează!
În numele principelui Veronei!
În numele principelui Veronei!
Ce s-a făcut, unde-s nelegiuiții
Care-au stârnit iar sfada?
Care-au stârnit iar sfada?
Nobil duce!
Eu pot să spun mai bine ca oricare
Cum s-a-ntâmplat nenorocita luptă.
Acel ce pe Mercutio-l ucise
E-aici ucis de mâna lui Romeo.
Eu pot să spun mai bine ca oricare
Cum s-a-ntâmplat nenorocita luptă.
Acel ce pe Mercutio-l ucise
E-aici ucis de mâna lui Romeo.
Tybalt, nepotul meu, nepot de frate!
O, duce! O, nepoate! O, bărbate!
O, frate, sângele tău curge!... Duce,
Fii drept și pentru sângele vărsat
Jertfește sânge Montague!... Nepoate!
Nepoate!
O, duce! O, nepoate! O, bărbate!
O, frate, sângele tău curge!... Duce,
Fii drept și pentru sângele vărsat
Jertfește sânge Montague!... Nepoate!
Nepoate!
Spune tu, Benvolio:
Cine-a stârnit acestă sfadă?
Cine-a stârnit acestă sfadă?
Tybalt,
Ucis aici de mâna lui Romeo.
Romeo i-a vorbit frumos, rugându-l
Să meargă-n pace și să-și schimbe gândul,
I-a spus chiar și de-nalta-vă poruncă,
Aceasta pe-un ton blând, și stând plecat,
Privind senin, cercând să-mpace sfada;
Dar nu-mblânzi pe Tybalt, ce s-aruncă
Orbiș cu spada-n pieptul lui Mercutio;
Acesta, ațâțat, întoarce spada
Spre a lui Tybalt, înlăturând c-un gest
Plin de dispreț mortala lovitură,
Spre-a i-o trimite înapoi lui Tybalt,
A căruia iuțeală i-o parează.
Romeo strigă tare:«Stați, prieteni!
Opriți-vă!» Și vrând să-i despărțească,
Mai repede ca vorba, brațul lui
Dibaci abate armele fatale.
Sub brațul său nenorocita spadă
A lui Tybalt scrutează scumpa viață
A bravului Mercutio. Tybalt fuge,
Dar iar se-ntoarce la Romeo, care
Acum nutrește dor de răzbunare.
Ca fulgerul se-ncaieră, și până
Să-i fi putut desparte, cade Tybalt,
Romeo-atunci se-ntoarce și fugi;
Pun capul meu zălog, de nu-i așa.
Ucis aici de mâna lui Romeo.
Romeo i-a vorbit frumos, rugându-l
Să meargă-n pace și să-și schimbe gândul,
I-a spus chiar și de-nalta-vă poruncă,
Aceasta pe-un ton blând, și stând plecat,
Privind senin, cercând să-mpace sfada;
Dar nu-mblânzi pe Tybalt, ce s-aruncă
Orbiș cu spada-n pieptul lui Mercutio;
Acesta, ațâțat, întoarce spada
Spre a lui Tybalt, înlăturând c-un gest
Plin de dispreț mortala lovitură,
Spre-a i-o trimite înapoi lui Tybalt,
A căruia iuțeală i-o parează.
Romeo strigă tare:«Stați, prieteni!
Opriți-vă!» Și vrând să-i despărțească,
Mai repede ca vorba, brațul lui
Dibaci abate armele fatale.
Sub brațul său nenorocita spadă
A lui Tybalt scrutează scumpa viață
A bravului Mercutio. Tybalt fuge,
Dar iar se-ntoarce la Romeo, care
Acum nutrește dor de răzbunare.
Ca fulgerul se-ncaieră, și până
Să-i fi putut desparte, cade Tybalt,
Romeo-atunci se-ntoarce și fugi;
Pun capul meu zălog, de nu-i așa.
E înrudit cu Montague și minte;
Se vede-aceasta chiar și din cuvinte.
Vreo douăzeci aici se-ncăierară
Și cel mai vrednic dintre ei să piară?
O, duce, judecă, fii drept: pe Tybalt
Romeo l-a ucis, Romeo moară!
Se vede-aceasta chiar și din cuvinte.
Vreo douăzeci aici se-ncăierară
Și cel mai vrednic dintre ei să piară?
O, duce, judecă, fii drept: pe Tybalt
Romeo l-a ucis, Romeo moară!
Romeo l-a ucis pe Tybalt, care
Ucise pe Mercutio... Dar cine
Acum răscumpăra-va scumpu-i sânge?
Ucise pe Mercutio... Dar cine
Acum răscumpăra-va scumpu-i sânge?
O, nu Romeo, duce! Nu Romeo!
El s-a jertfit pentru Mercutio.
Tybalt era pierdut; Romeo, dacă
Grăbi osânda lui, fu-n drept s-o facă.
El s-a jertfit pentru Mercutio.
Tybalt era pierdut; Romeo, dacă
Grăbi osânda lui, fu-n drept s-o facă.
Deoarece-a grăbit-o, îi impun
Să plece fără preget în surghiun.
Și pentru că m-ating azi și pe mine
Urmările acestei uri haine,
Stârpind chiar un vlăstar al casei mele,
Voi lua măsuri, să resimțiți, prin ele,
Ce mult această pierdere mă doare...
Surd voi rămâne, fără îndurare
La orice lacrimi, orice rugăminte:
Deci nu mai stăruiți de-aici înainte;
Romeo, de nu vrea să-i sune ceasul
Cel de pe urmă, să-și grăbească pasul.
Blândețea, se tratează cu sfială
Pe criminali, e însăși criminală.
Să plece fără preget în surghiun.
Și pentru că m-ating azi și pe mine
Urmările acestei uri haine,
Stârpind chiar un vlăstar al casei mele,
Voi lua măsuri, să resimțiți, prin ele,
Ce mult această pierdere mă doare...
Surd voi rămâne, fără îndurare
La orice lacrimi, orice rugăminte:
Deci nu mai stăruiți de-aici înainte;
Romeo, de nu vrea să-i sune ceasul
Cel de pe urmă, să-și grăbească pasul.
Blândețea, se tratează cu sfială
Pe criminali, e însăși criminală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !