ROMEO ȘI JULIETA (8)

de WILLIAM SHAKESPEARE

Urmare la Romeo și Julieta (7)
ACTUL II

SCENA A V-A

GRĂDINA LUI CAPULET

JULIETA

                                                          Nouă bătu când am trimis pe doică.
                                                          Spunea că vine peste-o jumătate
                                                          De ceas! Ori poate nu l-o fi găsit?

                                                          Nu, dar e șchioapă... Crainici ai iubirii
                                                          Ar trebui să fie gândurile,
                                                          Căci gândurile sunt mai sprinteioare
                                                          Ca razele de soare care-alungă
                                                          De pe coline-ntunecate noaptea.
                                                          Nu-i ca și vântu-naripat Amorul
                                                          Și nu îi poartă oare căruciorul
                                                          Mici porumbițe cu-aripe ușoare?
                                                          Acuma-i, iată, soarele-a chindie
                                                          Și de la nouă pân' acum, trei ore
                                                          Lungi au trecut, și ea tot să nu vie!
                                                          O, de-ar avea o inimă și-ntrânsa
                                                          Un sânge tânăr, ar zbura ca glonțul,
                                                          Și-un glonț s-ar duce și-ar veni-napoi!
                                                          Bătrânii parcă n-au viață-n ei,
                                                          Trândavi și-nceți, ca porumbu-s reci și grei.

(Intră doica și Petre)

                                                          O, Doamne! Iat-o. Doică, l-ai găsit?
                                                          Ce-aduci? Zi servitorului să plece.

DOICA

                                                          Așteaptă-mă la ușă, Petre! (Petre iese).

JULIETA

                                                                                                   Ei,
                                                          Măicuțo? Doamne! Dar de ce te uiți
                                                          Așa urât? O, chiar de-i tristă vestea
                                                          Tu spune-o vesel, iar de este bună
                                                          Nu mi-o strica c-o mutră-așa de acră!

DOICA

                                                          Of, nu mai pot! Așteaptă să răsuflu...
                                                          Ce-am alergat!... Mă dor oasele toate!

JULIETA

                                                          Ți-aș da pe ale mele-n schimb pe vestea
                                                          Ce mi-o aduci! O, spune-o, doică dragă!
                                                          O, spune-o doică, dragă doică!

DOICA

                                                                         Doamne!
                                                          Ce zor! Nu poți să mai aștepți defel?
                                                          Vezi bine doar că nu mai am răsuflet?

JULIETA

                                                          Cum n-ai răsuflet când găsești răsuflet
                                                          Să-mi spui mereu că nu mai ai răsuflet?
                                                          De când tot spui de ce nu poți să-mi spui,
                                                          Puteai să-mi fi și spus răspunsul lui!
                                                          Răspunde: cum ți-e vestea? Bună? Rea?...
                                                          Atât, și celelalte mai urmă.
                                                          Dar spune-odată, spune, vai, și-mi curmă
                                                          Neliniștea...

DOICA

                                                                       Ei, rău ai nimerit-o!
                                                          Ce te pricepi tu la bărbați! Romeo?
                                                          O fi, nu-i vorbă, mai frumos la chip,
                                                          La pulpe și la mâini și la picioare
                                                          Ca ceilalți toți, deși nu se cuvine
                                                          Să mai vorbim de astea, însă totuși
                                                          Oricum ar fi, e fără asemănare;
                                                          Curtenilor nu prea îi este felul,
                                                          Dar aș putea să jur că-i blând ca mielul!
                                                          Hai, fata mea, la Dumnezeu te-nchină!
                                                          Ia spune, ai mâncat azi la amiază?

JULIETA

                                                          Nu, nu! dar asta nu mă-nteresează,
                                                          Ce-a zis el de logodnă? Scurt: ce-a zis?

DOICA

                                                          Vai, cum mă doare capul! Capul meu!
                                                          Zvâcnește, parcă stă să mi se spargă!
                                                          Aici mă ține-un junghi! Spinarea mea!
                                                          Cum te înduri să mă tot porți pe drumuri!
                                                          Din asta poate mi s-o trage moartea...

JULIETA

                                                          Îmi pare foarte rău că nu ți-e bine
                                                          Dar, doică dragă, spune-mi: Ce-a zis el?

DOICA

                                                          Romeo spune... ca un gentilom
                                                          Cinstit, drăguț, bun, foarte cumsecade...
                                                          Dar unde-i maică-ta?

JULIETA

                                                                                Unde e mama?
                                                          Ei, înăuntru! Unde vrei să fie?
                                                          Dar ce-alandala-i vorba ta: Romeo
                                                          Un gentilom... Unde-i maică-ta?

DOICA

                                                          Te-ai supărat, hai! Maica ta, Hristoase!
                                                          Poftim! Frumos îți stă! Asta-i pesemne,
                                                          Leac pentru junghul ce mă ține-n spate.
                                                          Mergi singurică, draga mea, de-acum
                                                          Când vei avea să mai trimiți o vorbă!

JULIETA

                                                          Ei, las-o! - Spune: Ce ți-a spus Romeo?...

DOICA

                                                          Ai voie azi să mergi la spovedanie?

JULIETA

                                                          Da.

DOICA

                                                                  Du-te atunci la fratele Lorenzo.
                                                          Te-așteaptă acolo-un mire ca să facă
                                                          Din tine o mireasă. Ia te uită
                                                          Cum i se urcă sângele-n obraji!
                                                          Și mai târziu i-or arde ca pojarul.
                                                          Mergi dar, și eu mă duc să caut scara,
                                                          Pe care se va cățăra tâlharul
                                                          La noapte, sus, în cuibul păsăricii...
                                                          Eu-s vita de povară, mă trudesc
                                                          De dragul vostru numai, ziua-ntreagă.
                                                          Dar tu la noapte ai să porți povara...
                                                          Merg să mănânc. Tu mergi la mănăstire,
                                                          Cât mai în grabă.

JULIETA

                                                                           Da, dădacă dragă!
                                                          Mă duc, alerg, zbor către fericire!

(Ies)

SCENA A VI-A

CHILIA FRATELUI LORENZO INTRĂ FRATELE LORENZO ȘI ROMEO

LORENZO

                                                          Reverse-și Domnul harul său ceresc
                                                          Asupra-acestor mâini ce le unesc,
                                                          Ca nici o grijă-n zilele ce vin
                                                          Să nu ne mustre cugetul...

ROMEO

                                                                                  Amin!
                                                          Dar griji oricâte pot de-acum să vină
                                                          Nu covârșesc plăcerea cea divină
                                                          Când știu că Julieta e a mea!
                                                          Așează mâna ei în mâna mea,
                                                          Unește-le, prin binecuvântare,
                                                          Și moartea poate-apoi să mă sugrume,
                                                          Căci mi-am trăit norocul meu pe lume!

LORENZO

                                                          Asemeni patimi oarbe n-au norocul
                                                          Să țină mult: ca pulberea și focul
                                                          Se mistuie-n întâia sărutare!
                                                          Cât e de dulce mierea, tot dezgustă
                                                          Pe-acela ce prea multă miere gustă,
                                                          De-aceea nu fii lacom, nici prea dornic:
                                                          Atunci numai norocul e statornic.
                                                          Târziu acel ce-i prea grăbit s-alerge
                                                          Ajunge, ca și-acel ce prea-ncet merge.

(Intră Julieta)

                                                          Privește-o! Piciorușele-i ușoare
                                                          Nu lasă nici o umbră pe cărare.
                                                          Cei ce iubesc pot să călătorească
                                                          Pe funigei ale căror fire
                                                          Plutesc în aeru-ncropit de vară,
                                                          Și tot nu cad - așa e de ușoară
                                                          Deșertăciunea ce-o numim iubire!

JULIETA

                                                          Bună seara, bunul meu duhovnic.

LORENZO

                                                          Romeo-ți mulțumește, fiica mea,
                                                          Pentru-amândoi.

JULIETA

                                                                       Îți mulțumesc și eu,
                                                          Căci astfel mulțumirea-i în zadar.

ROMEO

                                                          Ah, Julieto, de-a-ntrecut măsura
                                                          Și bucuria ta, și dacă știi
                                                          Mai bine decât mine s-o descrii,
                                                          Atunci îmbălsămează tu cu gura
                                                          Văzduhul tot, și vocea ta sonoră
                                                          Să cânte-atunci visata fericire
                                                          Ce ne-o îmbie-această scumpă oră!

JULIETA

                                                          Simțirea mai bogată ca vorbirea,
                                                          Mai mândră-i de cuprins, ca de podoabă-i!
                                                          Doar cerșetorii pot să-și spună-averea;
                                                          Dar dragostea mea plină de credință
                                                          E-așa de mare-ncât nu-i cu putință
                                                          Să-i socotești măcar pe jumătate
                                                          Comorile...

LORENZO

                                                          Veniți, veniți cu mine,
                                                          Să facem slujba-așa cum se cuvine.
                                                          Nu pot să vă îngădui singurei
                                                          Cât timp nu face, prin cuvântul ei,
                                                          Biserica din voi un trup și-un suflet!

(Ies)

* * *

Urmează Romeo și Julieta (9)