de WILLIAM SHAKESPEARE
Urmare la Romeo și Julieta (3)
ACTUL I
SCENA A V-A
MUZICANȚI ȘI SERVITORI
Unde-i Moș Tigaie, de nu pune mâna să strângem masa? El să pună mâna pe-o farfurie sau s-o șteargă! Ți-ai găsit!
Ridicați jilțurile! La o parte cu bufetul! Și luați seama la argintărie. Rogu-te frățioare, pune-mi la o parte o bucată de marțipan, și, dacă mă iubești, spune portarului să dea drumul înăuntru Suzanei Tocilă si Leanei. Antoane! Moș Tigaie!
Iacă-mă-s! Gata!
Vă caută, vă cheamă, au nevoie de voi boierii în sala cea mare.
Nu putem nici noi să fim peste tot! Hai, dați-i zor, copii! Fiți harnici, cine trăiește mai mult, mănâncă toată coliva!
Bine-ați venit, o scumpi signori. Pe-acele
Cucoane care nu au bătături
Puteți să le-nvârtiți oricât vă place!
Ia să vedem... mai e vr-una din ele
Să facă nazuri... să nu vrea să joace?
De bună seamă are bătături!
Am nimerit-o?... Scumpi signori, salut!
Hei, dragii mei, și eu doar am avut
O zi ca asta, când purtam o mască,
Iar gura mea știa să povestească
Frumoaselor dulci șoapte la ureche...
Și le plăcea... S-a dus! S-a dus! S-a dus...
Salut, o, scumpi signori! Poftim la joc!
Începeți, muzicanți! Loc! Faceți loc!
Porniți, drăguțe domnișoare, jocul!
Cucoane care nu au bătături
Puteți să le-nvârtiți oricât vă place!
Ia să vedem... mai e vr-una din ele
Să facă nazuri... să nu vrea să joace?
De bună seamă are bătături!
Am nimerit-o?... Scumpi signori, salut!
Hei, dragii mei, și eu doar am avut
O zi ca asta, când purtam o mască,
Iar gura mea știa să povestească
Frumoaselor dulci șoapte la ureche...
Și le plăcea... S-a dus! S-a dus! S-a dus...
Salut, o, scumpi signori! Poftim la joc!
Începeți, muzicanți! Loc! Faceți loc!
Porniți, drăguțe domnișoare, jocul!
Lumină, ticăloșilor, mai multă!
Împingeți masa-aceea mai încoace!
Așa... și stingeți focul că se face
Prea cald în casă... A, dar e-o plăcere!
N-aș fi crezut... E, bună seara, vere!
E, hei, poftește, vere Capulet!
Noi, doi, de mult am încheiat bilanțul!
Câți ani să fie de la danțul
Cel de pe urmă, când purtam noi mască?
Împingeți masa-aceea mai încoace!
Așa... și stingeți focul că se face
Prea cald în casă... A, dar e-o plăcere!
N-aș fi crezut... E, bună seara, vere!
E, hei, poftește, vere Capulet!
Noi, doi, de mult am încheiat bilanțul!
Câți ani să fie de la danțul
Cel de pe urmă, când purtam noi mască?
O, Doamne, cred c-or fi treizeci de ani!
Ce spui? Nu-s așa mulți! Nu-s așa mulți!
Că de la nunta lui Lucentio
Pot fi cel mult vreo douăzeci și cinci!
Era pe la Rusalii și umblam
Mascați pe uliți...
Că de la nunta lui Lucentio
Pot fi cel mult vreo douăzeci și cinci!
Era pe la Rusalii și umblam
Mascați pe uliți...
Ba-i mai mult, mai mult!
Băiatul lui e mai în vârstă, vere.
Băiatul lui e mai în vârstă, vere.
Ce-mi spui tu mie fleacuri? Fiul său
E doar major abia de vreo doi ani!
E doar major abia de vreo doi ani!
Știi cine-i domnișoara ce-onorează
Cu mâna ei pe cavaleru-acela?
Cu mâna ei pe cavaleru-acela?
Nu, domnule.
Ah, ochii ei! Cum cresc
Cu scăpărarea lor văpaia torții!
Și frumusețea ei fără pereche
Atârnă strălucind pe fața nopții
Ca și cercelul scump la o ureche
A unui negru; ea e prea bogată
Spre a putea fi cu folos purtată,
Și e prea scumpă pentru tot pământul!
Ai pune-o porumbiță de zăpadă
Într-un convoi întunecat de ciori -
Așa strălucea ea printre surori!
Cum se sfârșește dansul, merg s-o caut
Unde s-așează, ca să fericesc
În mâna-i dulce mâna mea ce aspră.
O, inimă, iuit-ai tu vreodată?
Știurăți, ochii, voi, până-n noaptea-aceasta
Ce este frumusețea-adevărată?
Cu scăpărarea lor văpaia torții!
Și frumusețea ei fără pereche
Atârnă strălucind pe fața nopții
Ca și cercelul scump la o ureche
A unui negru; ea e prea bogată
Spre a putea fi cu folos purtată,
Și e prea scumpă pentru tot pământul!
Ai pune-o porumbiță de zăpadă
Într-un convoi întunecat de ciori -
Așa strălucea ea printre surori!
Cum se sfârșește dansul, merg s-o caut
Unde s-așează, ca să fericesc
În mâna-i dulce mâna mea ce aspră.
O, inimă, iuit-ai tu vreodată?
Știurăți, ochii, voi, până-n noaptea-aceasta
Ce este frumusețea-adevărată?
E, după glas, un Montague. Băiete,
Mergi ș-adă-mi spada! Ce? Auzi, mișelul,
Să vină-aici mascat ca pocitură,
Să-și bată joc de sărbătoarea noastră!
Pe cinstea și mărirea rasei mele,
Nu fac nici un păcat dacă-l ucid!
Mergi ș-adă-mi spada! Ce? Auzi, mișelul,
Să vină-aici mascat ca pocitură,
Să-și bată joc de sărbătoarea noastră!
Pe cinstea și mărirea rasei mele,
Nu fac nici un păcat dacă-l ucid!
Ce e, nepoate? Ce te-a tulburat?
Un dușman, unchiule! Un Montague!
Un ticălos ce-a cutezat să vină
Să pângărească sărbătoarea nostră.
Un ticălos ce-a cutezat să vină
Să pângărească sărbătoarea nostră.
Ce? Tânărul Romeo?
Da! Romeo,
Mișelul!
Mișelul!
Fii pe pace, nepoțele!
Nu te lega de el. Tânărul om
Se poartă ca un vrednic gentilom.
Verona se fălește, și pe drept,
Cu el, că-i bun, bine crescut, deștept,
Și n-aș dori cu nici un preț, nepoate,
Să-ndure în casa mea vreo strâmbătate.
Deci fă-te că nu-l vezi, nu fă scandal.
Aceasta-i voia mea, și de-o cinstești,
Fii mai voios și nu-ncrunta sprânceana,
Că nu-i frumos să stai ursuz la bal.
Nu te lega de el. Tânărul om
Se poartă ca un vrednic gentilom.
Verona se fălește, și pe drept,
Cu el, că-i bun, bine crescut, deștept,
Și n-aș dori cu nici un preț, nepoate,
Să-ndure în casa mea vreo strâmbătate.
Deci fă-te că nu-l vezi, nu fă scandal.
Aceasta-i voia mea, și de-o cinstești,
Fii mai voios și nu-ncrunta sprânceana,
Că nu-i frumos să stai ursuz la bal.
N-o fi frumos când vine un mișel
Ca oaspe! Nu-i permit.
Ca oaspe! Nu-i permit.
Ba vei permite!
Vreau eu ca să-i permiți. Auzi, iubite?
Cine-i stăpân aicea? Eu sau tu?
Așa?... Nu vrei să-l lași în pace? Nu?
Vrei să stârnești dihonia-ntre oaspeți?
Să faci pe voinicosul? Îți convine!
Vreau eu ca să-i permiți. Auzi, iubite?
Cine-i stăpân aicea? Eu sau tu?
Așa?... Nu vrei să-l lași în pace? Nu?
Vrei să stârnești dihonia-ntre oaspeți?
Să faci pe voinicosul? Îți convine!
Da nu-i ocară, unchiule?...
Păi da!
Ești un obraznic! Zău, rău o să-ți pară!
Poftim! Dar, lasă... știu eu doar ce zic...
Mai supără-mă încă! Nu-i nimic...
Bravo, copii!... Mucosule, te cară!
Să taci, ori te... Lumină! Dați lumină
Mai multă!... Hm... Auzi... auzi... ocară!
Ești un obraznic! Zău, rău o să-ți pară!
Poftim! Dar, lasă... știu eu doar ce zic...
Mai supără-mă încă! Nu-i nimic...
Bravo, copii!... Mucosule, te cară!
Să taci, ori te... Lumină! Dați lumină
Mai multă!... Hm... Auzi... auzi... ocară!
Răbdare care brațul mi-l reține
Și furia ce-mi clocotește-n vine
M-alungă, și, plecând, îi fac plăcere,
Dar în curând i-o voi preface-o-n fiere! (Pleacă)
Și furia ce-mi clocotește-n vine
M-alungă, și, plecând, îi fac plăcere,
Dar în curând i-o voi preface-o-n fiere! (Pleacă)
De pângărește mâna-mi sfânta-ți mână,
Să ierți acestor buze ale mele -
Doi pelerini ce-s rușinați - stăpână,
Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele.
Să ierți acestor buze ale mele -
Doi pelerini ce-s rușinați - stăpână,
Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele.
Nu, pelerine, mâna-ți vină n-are,
Căci pelerinii mâinile de sfinți
Le-ating, și ei, în loc de sărutare,
Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți.
Căci pelerinii mâinile de sfinți
Le-ating, și ei, în loc de sărutare,
Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți.
Dar sfinți și pelerini n-au gură oare?
Da, pentru rugăciune, pelerine!
Ca să nu-mi schimbi credința-n disperare,
Dă voie gurii focul să-și aline.
Dă voie gurii focul să-și aline.
Stau liniștiți de-a pururi sfinții, chiar
Atunci când rugăciunea o-mplinesc.
Atunci când rugăciunea o-mplinesc.
O, sfânta mea, stai liniștită dar,
Să-mi curăț vina, să mă-mpărtășesc,
Și-al gurii tale har la gura-mi vină!
Să-mi curăț vina, să mă-mpărtășesc,
Și-al gurii tale har la gura-mi vină!
Atunci de vină gura-mi are parte.
De vina gurii mele! Dulce vină!
Dă-mi-o-napoi!
Dă-mi-o-napoi!
Săruți chiar după carte!
Vrea să vă spui-o vorbă mama.
Mama
Domniței? Cine e?
Domniței? Cine e?
Cum bag eu sama
N-o știi pe doamna casei, tinere?
O, e-o cucoană prea cinstită mama!
Pe fiică-sa, cu care-ai stat de vorbă
Eu o-alăptăi. Halal de cine-o fi
Odată și odată ginere!
Știu c-o să-noate-acela în bănet!
N-o știi pe doamna casei, tinere?
O, e-o cucoană prea cinstită mama!
Pe fiică-sa, cu care-ai stat de vorbă
Eu o-alăptăi. Halal de cine-o fi
Odată și odată ginere!
Știu c-o să-noate-acela în bănet!
Ea este dar din neamul Capulet?
Ah, viața mea zălog în mâini dușmane!
Cum voi putea s-o mântui de blestem?
Ah, viața mea zălog în mâini dușmane!
Cum voi putea s-o mântui de blestem?
Hai să ne ducem. Balu-i pe sfârșite.
Da, de această clipă eu mă tem,
Neliniștea mea este tot mai mare.
Neliniștea mea este tot mai mare.
Nu, scumpi signori, nu-i vremea de plecare...
O masă mică, simplă, de-o gustare?...
Nu-i chip să mai rămâneți? Nu?... Prea bine!
Vă mulțumesc la toți! Vă mulțumesc
La toți, scumpi domni și doamne! Noapte bună!
Mai multe torțe-aici, faceți lumină.
Veniți acum. Să mergem la culcare.
Pe legea mea, s-a cam făcut târziu
Mă duc să m-odihnesc.
O masă mică, simplă, de-o gustare?...
Nu-i chip să mai rămâneți? Nu?... Prea bine!
Vă mulțumesc la toți! Vă mulțumesc
La toți, scumpi domni și doamne! Noapte bună!
Mai multe torțe-aici, faceți lumină.
Veniți acum. Să mergem la culcare.
Pe legea mea, s-a cam făcut târziu
Mă duc să m-odihnesc.
Cine e signorul
Ce trece-acum, doică, poți să-mi spui?
Ce trece-acum, doică, poți să-mi spui?
Acela? Cred că e moștenitorul
Și fiul lui Tiberio moșneagul...
Și fiul lui Tiberio moșneagul...
Dar cel ce trece chiar acuma pragul?
E fiul lui Petrucchio, mi se pare.
Dar tânărul care-i urmează, care
N-a vrut deloc să joace?
N-a vrut deloc să joace?
Nu-l cunosc.
Mergi repede și află cum îl cheamă
Și vin de-mi spune.
Și vin de-mi spune.
Dacă-i însurat,
Mormântul mi-e și patul de mireasă
Mormântul mi-e și patul de mireasă
Romeo-l cheamă și-i un Montague,
Dușman de moarte e cu neamul vostru,
Și e unicul fiu...
Dușman de moarte e cu neamul vostru,
Și e unicul fiu...
O, vai, unică
Iubire aprinsă de unică ură!
Făr' să-l cunosc văzut prea timpuriu,
Și cunoscut acuma prea târziu.
Trist zorile iubirii-mi începură.
Căci vai! Sunt osândită să iubesc
Pe omul ce-s datoare să-l urăsc.
Iubire aprinsă de unică ură!
Făr' să-l cunosc văzut prea timpuriu,
Și cunoscut acuma prea târziu.
Trist zorile iubirii-mi începură.
Căci vai! Sunt osândită să iubesc
Pe omul ce-s datoare să-l urăsc.
Ce-ai zis? Ce-ai zis?
Un vers ce mi l-a spus
Un dansator.
Un dansator.
Așa! Așa! Să mergem
Și noi, de-acum; toți oaspeții s-au dus.
Și noi, de-acum; toți oaspeții s-au dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !