ROMEO ȘI JULIETA (3)

de WILLIAM SHAKESPEARE

Urmare la Romeo și Julieta (2)

ACTUL I

SCENA A IV-A

O STRADĂ - ROMEO, MERCUTIO, BENVOLIO CU CINCI SAU ȘASE

MĂȘTI, PURTĂTORI DE TORȚE ȘI ALȚII

ROMEO

                                                          Să ne slujim de-un logos scurt drept scuză?
                                                          Sau să lăsăm în pace biata muză!

BENVOLIO

                                                          Azi nu mai sunt la modă ceremonii
                                                          De-acestea, prin saloanele Veronei.

                                                          La ce-ar sluji Amor, cu o eșarfă,
                                                          Ca un tătar c-un arc pestriț o marfă
                                                          Ce-aruncă numai spaima printre fete
                                                          Ca o momâie într-un stol de vrăbii?
                                                          Pot să ne ia în ochi dacă le place.
                                                          Jucăm un dans, sau două și plecăm.

ROMEO

                                                          N-am chef să sar. Să mi se dea o torță,
                                                          Tot sunt eu sumbru: vreau să fac lumină.

MERCUTIO

                                                          Ba trebuie să joci, Romeo dragă!

ROMEO

                                                          Ușor de voi, cu inima ușoară
                                                          Și cu pantofi ușori; sufletul meu
                                                          Ca plumbul mă apasă la pământ,
                                                          De nu mai pot să mă urnesc.

MERCUTIO

                                                                                  Tu ești
                                                          Înamorat: lui Amor deci îi cere
                                                          Aripile și-avântă-te în sfere!

ROMEO

                                                          Sunt prea adânc străpuns de-a lui săgeată,
                                                          Spre-a mă-nălța pe-aripile-i ușoare
                                                          Deasupra grelei mele suferinți.
                                                          Mă prăbușesc sub greaua lui povară.

MERCUTIO

                                                          Te prăbușești? Fii dar și tu povară:
                                                          Și cum e gingaș, lesne-l poți înfrânge.

ROMEO

                                                          Amorul gingaș? Nu, brutal și crud
                                                          Și arțăgos: ca spinul el te-nțeapă.

MERCUTIO

                                                          De-i crud, fii crud, și-nțeapă-l de te-nțeapă,
                                                          Și cred că-i trece pofta să re-nceapă...
                                                          O mască dați-mi! Mască pentru mască!
                                                          De-acuma ochii săi n-au să-mi cunoască
                                                          Defectele și masca va roși
                                                          În locul meu.

BENVOLIO

                                                                                  Băteți la ușă, și
                                                          Hai să intrăm. Și-odat' intrat, oricare
                                                          Să-și pună sprinten labele-n mișcare.

ROMEO

                                                          O torță! Cei cu inima ușoară
                                                          Pot gâdila cu tălpile podeaua
                                                          Nesimțitoare. Eu doar, vorba veche,
                                                          Țin lumânarea și mă uit la ei...
                                                          Și-oricât de viu e jocul, stau pe loc.

MERCUTIO

                                                          Noi te vom scoate din acest băltoc
                                                          În care zaci, vârât până-n urechi.
                                                          Haidem, că cheltuim lumina zilei.

ROMEO

                                                          Cum asta?

MERCUTIO

                                                                 Vreau să spun că pierdem vremea,
                                                          Parc-am aprinde lămpi ziua-n amiază;
                                                          Dar noi cu tine-avem intenții bune,
                                                          Și-i de cinci ori mai mult bun simț în ele
                                                          Ca-n cinci cuvinte care scânteiază
                                                          De spirit.

ROMEO

                                                          Toți avem intenții bune,
                                                          Dar și nebune...

MERCUTIO

                                                                                 Pentru ce nebune?

ROMEO

                                                          Azi noapte am avut un vis.

MERCUTIO

                                                                                        Și eu!

ROMEO

                                                          Și ce-ai visat?

MERCUITO

                                                                        Se-nșală visătorii.

ROMEO

                                                          Dar ce visează-n somn e-adevărat.

MERCUTIO

                                                          Văd că Regina Mab azi noapte, dragă,
                                                          Te-a cercetat. În lumea zânelor
                                                          Ea-i zâna-moașă, care le dezleagă.
                                                          Ea vine, nu mai mare ca agata
                                                          Pe inelarul unui alderman,
                                                          Purtată de puzderii, și se plimbă
                                                          Pe nasurile celor care dorm.
                                                          Cu spițele din fire de păianjen,
                                                          Cu coviltir din aripi de lăcustă,
                                                          Cu frânele din raze moi de lună,
                                                          Având drept bici un picioruș de greier,
                                                          Cu-o pleasnă dintr-un tir de funigel,
                                                          Ca vizitiu o gâză-n haină sură,
                                                          Micuță ca un vierme cuibărit
                                                          În deștul unei slujnici somnoroase;
                                                          Careta ei e-o coajă de alună
                                                          Scobită de dulgherul veveriță,
                                                          Sau cariul meșter, ce-i din zile vechi
                                                          Rotar la zâne. Și cu-acest alai
                                                          Colindă ea în fiecare noapte
                                                          Prin creierul celor îndrăgostiți
                                                          Și ei visează dragoste. Aleargă
                                                          În goană pe genunchi de curtezani
                                                          Și ei visează numai reverențe,
                                                          Pe degetele oamenilor legii
                                                          Și ei visează grase onorarii.
                                                          Pe buzele frumoaselor ce-n taină
                                                          Visează sărutări, și-ades le umple
                                                          De bube Mab cea rea, fiindcă-s unse
                                                          Cu dresuri ce le strică răsuflarea.
                                                          Vr-unui curtean i-aleargă peste nas
                                                          Și el miroase-n vis o slujbuliță,
                                                          Când gâdilă la nas pe vreun egumen
                                                          Cu vreo codiță de purcel de dijmă,
                                                          Și el visează vreo pomană bună;
                                                          Când pe grumazul vreunui dârz războinic
                                                          Trecând, el vede capete tăiate,
                                                          Asalturi, breșe, spade spaniole,
                                                          Și chefuri nesfârșite, și-n urechi
                                                          Îi uruie ca toba, se deșteaptă
                                                          Și-n spaimă-njură-o rugăciune-două,
                                                          Apoi adoarme iar. Tot Mab aceasta
                                                          Încurcă noaptea coamele la cai
                                                          Și face noduri fermecate, care,
                                                          Când le descurci, ți-aduc nenorocire.
                                                          Ea este strigă ce pe fete mari
                                                          Le culcă pe spinare și le-nvață
                                                          Să țină pe bărbați; e vrăjitoarea...

ROMEO

                                                          O, taci, Mercutio! Vorbești nimicuri...

MERCUTIO

                                                          Da, ai dreptate, căci vorbesc de visuri
                                                          Ce-s doar prăsila unor creieri leneși
                                                          Născute din închipuiri deșarte
                                                          Ca aerul, mai nestatornice
                                                          Ca vântul ce dezmiardă-o clipă sânul
                                                          De gheață-al nordului și-ntoarce fruntea
                                                          Apoi spre sudul cel stropit de rouă.

BENVOLIO

                                                          Dar vântul care spui ne suflă nouă
                                                          Ospățul de sub nas. Sosim târziu...

ROMEO

                                                          Mă tem că prea devreme. Nu știu ce
                                                          Mă face să presimt că o restriște
                                                          Ce-atârnă încă-n stele, își pornește
                                                          Sinistru-i zbor spre-acest ospăț nocturn,
                                                          Și vine printr-o moarte timpurie
                                                          Să pună capăt astei vieți deșarte.
                                                          Dar Cel ce cârmuiește-n pribegie
                                                          Pe muritori va ști să poarte grijă
                                                          Și de vintreaua mea... Haidem, să mergem,
                                                          Voioși tovarăși!

BENVOLIO

                                                          Toboșari, sunați!

(Pleacă)

* * *

Urmează Romeo și Julieta (4)