DESPOT VODĂ (19)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (18)

ACTUL V

Același decor ca la actul precedent. La ridicarea cortinei se aud tunuri în depărtare.

SCENA I

CARMINA, ILIAȘ (Carmina, în mijlocul scenei, stă, ascultând cu spaimă. Iliaș, suit pe un scaun lângă fereastră, cată afară.) ILIAȘ

Auzi cum bate tunul?

CARMINA (în parte)

Dar; azi e luptă cruntă!

Chiar Despot la bătaie s-a dus și moartea-nfruntă.

Toți l-au urmat... palatul acum e părăsit.

Eu singură rămas-am cu-acest copil robit,

Cu Iliaș... O! Doamne, cât tremur de uimire!

Mă simt amenințată de o nenorocire...

De-ar ști soțul meu Laski!... de-ar ști că-aici eu sunt!...

ILIAȘ

A! cum aleargă caii cu nările în vânt!

Iată-i s-ajung!... bataia pe câmp e încleștată...

CARMINA (în parte)

Și poate chiar acuma în lupta desperată

Rănit de moarte, Despot... O! nu, el este-al meu.

Îl apără și gândul și-ntreg amorul său.

Nu cade-n fața morții acel ce prin iubire

Își face rai în viață și scut de nemurire.

ILIAȘ

Privește-i!... cum se bate ostaș lângă ostaș!

Mă duc și eu la luptă. (Se coboară de pe scaun.)

CARMINA (oprindu-l)

Stai, dragă Iliaș.

Când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie

Să te păzesc, copile, de crunta vijelie.

Stai lângă mine-aice. (În parte.) Vai! pot eu prevedea

Ce soartă mult cumplită pe noi azi va cădea?

(Strânge pe copil la sân și îl sărută.) ILIAȘ

Adevărat să fie aceea ce se spune

De-o sfântă apărută la noi ca o minune?

Se zice...

CARMINA

Ce se zice?

ILIAȘ

Că-i fiica lui Moțoc,

Că-i însăși Ana.

CARMINA

Ana?

ILIAȘ

Dar!... cică-n acest loc,

Pe uliți unde zace grămadă-n putrezime

De trupuri ne-ngropate și de răniți mulțime,

O gingașă copilă cu chipul îngeresc

Revarsă mângâiere la cei ce pătimesc.

Poporu-i zice sfântă și urmele-i sărută...

Așa numeau creștinii pe biata mama!... Hai,

Hai să videm pe Ana.

(Carmina îl oprește.)

SCENA II

CARMINA, ILIAȘ, HARNOV (vine alergând din fund) HARNOV

Amar de noi și vai!

Ne-a învins Tomșa!

ILIAȘ

Tata?

CARMINA (încremenită)

Învins?

ILIAȘ

Ce bucurie!

El e învingătorul!... el trebuia să fie! (Aleargă iar la fereastră.)

HARNOV

Taci, taci, nenorocite!... Fugi, pieri, te fă ascuns;

Să nu te vadă Despot de furie pătruns.

Ah! Ah! s-au sfârșit toate!... Domnia-i la pierzare!

(În parte.)

Revino, Lăpușnene, să stingi a mea mustrare.

CARMINA

Învinși!... dar spune Harnov, cum Tomșa ne-a învins?

HARNOV

Ah! Ah! Zadarnic Despot, cu paloșul încins,

Ieșit-a din cetate ș-a dat pe loc navală

În oamenii lui Tomșa, toți oameni buni de pală.

Eroica-i cercare deodată s-a lovit

Și frânt, ca de o stâncă, de pieptul oțelit

Al dușmanului Tomșa!... Mulți au pierit în luptă!

Și Despot se întoarce din câmp cu arma ruptă.

(O bombă lovește în zidurile palatului.)

A! tunurile-acuma chiar în palat lovesc...

Ai noștri fug!... Tomșanii turbat îi urmăresc.

ILIAȘ

Iaca tătuca!... vine! (Deschide fereastra și strigă:) Tătucă!...

(Un tun. Fereastra se sparge.) ILIAȘ (căzând amețit)

A!

CARMINA (speriată, aleargă la Iliaș)

Rănit?

Mort, poate!

HARNOV (plecându-se pe Iliaș)

Ba nu...

CARMINA (frângându-și mâinile)

Doamne!

HARNOV

E numai amețit.

S-a speriat copilul. (Îl ridică pe brațe.)

CARMINA

E rece ca de gheață...

Hai să cercăm de-a-l face a reveni la viață.

(Iese grabnic în stânga)

SCENA III

DESPOT, LASKI (vin prin fund) DESPOT

Învins!... învins de Tomșa!... o! tristă umilință!

LASKI

Despot, curaj...

DESPOT

O! Laski, lipsit de biruință,

Speranța-mi de pe urmă în tine-i.

LASKI

Nu te las,

Dar dintr-ai mei tovarăși puțini au mai rămas!

DESPOT

O știu!... și Rozel însuși în țara elinească

Pierit-a făr-a-ncepe răscoala creștinească!

Și sfânta cruciadă în care am sperat

Rămas-a amânată pe-un timp îndelungat!

(Se primblă tulburat.)

O! dac-ar fi cu mine Moțoc, Moțoc dușmanul!

De-ar vinde el pe Tomșa precum pe Lăpușneanu...

Atunci... dar cum să-nduplec pe crâncenul Moțoc,

Când am respins pe Ana ș-am stins al ei noroc?

Atât de mare-i ura ce mi-a jurat el mie

Că numai dacă Ana ar fi a mea soție,

S-a stinge acea ură de moarte... însă, vai!

E prea târziu!

LASKI

N-ai grijă, pe mine cât mă ai.

DESPOT

N-am grijă, căci ne leagă pe amândoi destinul.

De-oi pierde eu Suceava, tu, Laski, pierzi Hotinul...

LASKI

A! merg să mor sub ziduri sau să înving. (Iese repede.)

DESPOT

Mergi, mergi,

Dar mult mă tem, sărmane, la moarte că alergi!

* * *

Urmează Despot Vodă (20)