DESPOT VODĂ (18)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (17)

ACTUL IV

SCENA X

Cei dinainte, AHMED BAIRACTARUL, HARNOV BAIRACTARUL (după o temenea)

Allah ție, mărite beilerbei,

Să verse-a sale daruri din cer, precum le vrei,

Și fie-ți calea plină de flori de iasomie!...

Sultanul ce întinde a sa împarație

În patru părți a lumii, cât ochiul ostenit

Nu-i vede începutul și fundul nesfârșit,

Vărsând azi peste tine lumina-i suverană,

Confirmă-a ta domnie pe țara moldovană,

Și-n semn de mulțumire că însuși ai crescut

Cu zece mii de galbeni haraciul din trecut,

Prin mine îți trimite o pală-mpărătească

Ș-un steag cu semiluna lui Mohamed!

DESPOT (sculându-se)

Trăiască

Sultanul preaputernic!

BAIRACTARUL

Și Despot, robul său!

(La cuvântul de rob, boierii sunt cuprinși de indignare.) MOȚOC (înaintând)

Rob!... Domnul țării noastre?... Pre sfântul Dumnezeu

Ce-aud?... în aste ziduri de capiște străbună

Cuvântul de robie cu fală azi răsună!

Și boltele-nvechite nu cad, sub piatra lor

Să-ngroape-aici cuvântul de rob, umilitor!...

Ce-aud?... Tu însuți, Despot, din buna ta vroință

Ai mai crescut haraciul cu-a țării umilință,

Făr-a-ntreba de mine, de bresle, de boieri?

Și de popor ce zace în lipsuri și dureri?

Ai mai crescut haraciul cu-o mână de risipă

Făr-a vedea că țara sărmană-o dai de râpă?

Ce lege-ți învoiește ca să dispui de ea?

Ce sfetnic îndrăznit-a?...

DESPOT

Ce lege? Vrerea mea!

Ce sfetnic?... astă spadă, simbol al demnității,

Unealtă-a vitejiei, și cumpăna dreptății!

Eu port toată puterea, pe cap, pe braț, pe piept.

Puterea covârșește universalul drept!

SPANCIOC (înaintând)

Vorbești de a ta spadă tu, Despot?... unde?... -n față

Cu armele lui Ștefan?... Privește-le și-ngheață!

(Adresându-se către armele lui Ștefan cel Mare.)

Odoare ciocârtite sub mii de lovituri!

Care-ați taiat aripa vrăjmașilor vultúri,

Săriți din zid și spuneți lui Despot rătăcitul,

Cu-a voastră zângănire ce-o știe Răsăritul,

Că cine-și cată reazem afară din popor

Se reazemă pe-o umbră de nour trecător...

Ne-ai zis odinioară tu, Despot, cu glas tare:

Vreau gloria Moldovei ș-a ei neatârnare.

Ea-i zidul ce oprește potopul fanatic;

Căzut acum e zidul, eu vreau ca să-l ridic!...

Așa vorbeai atunce, ș-acum?

DESPOT

Îți îngrădește

Gura, Spancioc.

SPANCIOC

Nu, Despot!... Acel care-ți grăiește

Boier e, stâlp de-al țării, cu drept moștenitor

De a vorbi cu domnii fățiș îndrăznitor,

Cu capul sus, cu glasul tare!

DESPOT

Gura-ți închide,

Spancioc!... Moartea te paște!

SPANCIOC

Ș-apoi de m-ai ucide?

Ucisul care moare zâmbind, disprețetor,

Ucide mult mai crâncen pe-al său ucigător...

Despot! am fost cu tine cât ai fost om al țării.

Te-ai lepădat de țară?... de-acum te las perzării.

(Iese prin fund.) MOȚOC

Rămâi în părăsire, Despot, cu-ai tăi străini...

Tu porți pe sub coroană cununa cea de spini!

(Iese prin fund împreună cu alți boieri.)

SCENA XI

TOȚI, afară de MOȚOC și de SPANCIOC DESPOT (furios)

Pieriți, pieriți din ochii-mi, ființi cutezătoare,

Cu limbă îndrăzneață sub buze cobitoare!

Vârtelniți cârmuite de al trădării vânt!

Ca să-mi grăiți voi astfel uitat-ați cine sânt?

Înșelători de gloate, umblați cu țara-n gură,

Cercând a mă atinge cu-a voastră mușcătură.

Ha, ha! v-a lovit mila de țară când am vrut

Dintr-un haraci mai mare să-i fac un mare scut?

Ei bine, și poporul și voi cu-averea voastră

Plăti-veți și haraciul și cununia noastră.

V-oi scoate eu din gură toți dinții cei de lup;

V-oi vinde și cenușa și pielea de pe trup.

(Ceilalți boieri părăsesc sala.)

Și dacă n-a ajunge, voi pune la topire

Icoane, policandre, cruci, tot!...

(Deodată Ciubăr-Vodă iese dintre popor aprins, indignat, fanatic.) CIUBĂR-VODĂ

Nelegiuire!

Blestem!... apostasie!

DESPOT

Ce văd? iar un smintit?

Ciubăr-Vodă?

CIUBĂR

Eu însumi! și-ți spun cu glas uimit

Că inima-ți șerpoaică, de milă fiind stoarsă,

Apuci pe calea morții ce nu-are cale-ntoarsă.

Tu vrei să-ntinzi pe scule o mână de tâlhar,

Dar trăsnetul, ia seama, te-așteaptă pe altar!

DESPOT

Ai zis? (În parte.) Răbdare, Despot. (Tare.) Zi tot ce ai a-mi spune,

Dar cumpănește-ți bine cuvintele, nebune.

CIUBĂR

Păgâne! râzi de lege c-un râs neomenos?

Prefacă-ți-se râsul în bocet dureros,

Și toată veselia din sânul tău să piară!

Străin s-ajungi de lege, străin s-ajungi de țară,

Să fugă toți de tine, toți, chiar ș-ai tăi copii,

Și alungat pe lume de spectrul tău să fii.

DESPOT

Ciubere! meriți moarte!... dârzia ta e mare,

Dar mi-ai scăpat tu viața... Eu ție-ți dau iertare.

SCENA XII

Cei dinainte, HARNOV (vine speriat din fund) HARNOV

Măria-ta, boierii orașu-au părăsit,

Și larma se întinde că Tomșa a sosit.

DESPOT

Cum?... Tomșa?

SCENA XIII

Cei dinainte, LASKI (vine din fund, alergând) LASKI

Despot! Despot!... în zarea depărtată

S-aude-un zgomot mare ș-o oaste se arată.

E Tomșa!

DESPOT (în picioare)

Tomșa, Tomșa? (Către ostași.) La ziduri, bravi ostași!

Să nu rămâie-n țară nici urmă de vrăjmași!...

(Face un gest poruncitor. Ostașii ies în grabă după Laski.) ( Cortina cade . )

* * *

Urmează Despot Vodă (19)