de VASILE ALECSANDRI
- Și chiar prostimea vine cu dânșii împreună
- Ca să privească fala deșertului pe tron.
- Azi Despot vrea să-ntreacă pe însuși Solomon.
- Îți pare.
- Spune-mi: tot suferi de mustrare?
- Tot!... ah! eu n-am odihnă și-n veci sunt tulburat
- De când pe Lăpușneanu din tron l-am răsturnat.
- Și încă-acea mustrare ți-aduce mari foloase.
- Jălești pe Lăpușneanu, dar rozi mereu la oase
- Scăpate pentru tine din mâna lui Despot.
- Mustrarea nu m-oprește de a trăi cum pot.
- Știu; ți-ai făcut dintr-însa o bună moșioară
- Și ții prea bună casă cu conștiința chioară.
- Nu te pricep.(Se îndreaptă spre ușa din stânga.)
- Cu-atâta mai bine... Acum mergi
- Domneasca urmă, câine, cu limba să o ștergi.
- Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată!
- El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată.
SCENA IX
- Ușile din stânga se deschid. Doi copii din casă intră purtând pe perne de catifea, unul arcul și celălalt topuzul domnesc; ei merg de iau loc lângă tron. După dânșii, patru căpitani unguri și leși în uniforme bogate. Pe urmă, Harnov și, în fine, Despot, purtând coroană și hlamidă.
- Măria-sa slăvită! Capetele plecați!
- Ura!
- Azi împrejuru-mi văzându-vă-adunați,
- Boieri, și tu, prostime, simt mulțumire mare.
- Azi e ziua dreptății, și Domnul cu răbdare
- Dator e să asculte pe-orice jeluitor,
- De neam mărit el fie, sau fie din popor,
- Chiar dacă-n contra noastră ar fi vreo tânguire.
- Cine-are a se plânge?
- Nime?... Deci fac de știre
- Că vreau prin cununie să leg al meu destin
- Cu fiica lui Sborovski, regescul palatin.
- Așa cere-nteresul politic, așa cere
- Chiar viitorul țării... și buna mea plăcere!...
- Cu pompă maiestoasă curând voi celebra
- Această nuntă care pe toți va bucura.
- E dar cu drept ca țara l-a tronului serbare
- Voioasă bani să deie și orice bunuri are.
- Tu, Harnov, cu asprime de grijă vei purta
- La sporul visteriei.
- Ascult, măria-ta.
- N-avem de unde... milă!... nu mai avem nimică...
- Suntem lipsiți de țărnă și lumea e calică.
- Străinii fără cuget și multele nevoi
- Au stors, mărite doamne, și măduva din noi!
- O ȚĂRANCĂ
- Nu-ngreuia, stăpâne, a țării grea povară.
- Ne plâng bieți copilașii de foame.
- Ce?... afară,
- Afară, mojici! (Alungă țăranii și iese cu dânșii.)
- Harnov, să stai pe capul lor.
- Prea bine!... Despot însuși cu foc zvârle-n popor.
- Măria-ta!... trimisul lui Soliman Sultanul
- La ușa ta domnească așteaptă cu firmanul.
- Să intre.
* * *
Urmează Despot Vodă (18)
Urmează Despot Vodă (18)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !