DESPOT VODĂ (10)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (9)

ACTUL II

SCENA VII

MOȚOC, DESPOT MOȚOC

Acum suntem noi singuri!... să ne privim în față.

Norocul, știi, atârnă de la un fir de ață

Slab omului nemernic, bun celui iscusit

Și tare ca odgonul pentru cel hotărât.

Despot! a sosit timpul ca să cercăm norocul

Noi doi!... cu sumeție în vânt s-aprindem focul.

Te uită drept în ochii-mi și-mi spune: Ești bărbat

În stare să-nfrunți moartea cu gând nestrămutat?

Ești om în stare-a merge de-a drept către mărire

Pe margini de prăpăstii călcând făr-oțerire?

DESPOT

Sunt!... tron sau moarte!... Iată deviza ce-am înscris

În falnicul meu suflet, în pieptul meu decis.

Venit-am în Moldova cu gândul și cu planul

Din scaunul domniei s-alung pe Lăpușneanul

Și de pe ai săi umeri hlamida să smuncesc.

Sunt gata!

MOȚOC

Gata?

DESPOT

Gata să mor sau să domnesc.

MOȚOC

Bine... Acuma, Despot, mă lasă... timpul trece...

De-a țării boierime cei mai fruntași, vro zece,

Aici au să s-adune spre a ne concerta.

(Îl conduce până la ușa din dreapta și-i dă mâna.)

Dea Domnul să-ți pot zice curând: Măria-ta!

MOȚOC (singur)

Moțoace, vâlva lumii e râu cu nalte maluri...

Faci bine, nu faci bine să te azvârli în valuri?

Și oare căzând tronul pe mâna lui Despot,

Nu ar cădea și țara cu-ai săi boieri, cu tot?

(Stă pe gânduri.)

Oricare înălțime sub cer se prăbușește,

Tot surpă și doboară ce-n cale-i întâlnește...

Gândește-te, Moțoace... (Hotărât.) A! fie cum va fi.

Nu are parte cine nu știe-a se jertfi.

(Ușile din fund se deschid.)

Dar vin boierii... Iată-i!... La lucru-acum, Moțoace.

SCENA VIII

MOȚOC, TOMȘA, HARNOV, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN (și alți cinci boieri intră prin fund, dau mâna cu Moțoc și merg de se așează împrejurul mesei; Tomșa în capătul din stânga, Moțoc în capătul din dreapta) MOȚOC

Poftim, boieri, prieteni! poftim, veniți încoace

Și v-așezați pe jilțuri ca sfetnici înțelepți,

Pe cât viteji la lupte, pe-atât la cuget drepți.

STROICI

Dar unde-i Despot, tovarășul semeț

Ce a mirat orașul ca neaoș călăreț?

Noi l-am văzut călare pe zmeul arăpesc

Zburând cum zboară văzul din ochiul omenesc,

Și sub fereastra Doamnei, venită ca să-l vadă,

Silind să steie iapa și pe genunchi să cadă,

Apoi sărind cu dânsa trei buți de Odobești

Sub ochii cei de pardos, sub ochii lăpușnești.

SPANCIOC

Se zice că în vreme ce gloata striga ura,

De ciudă Lăpușneanu cumplit își mușca gura.

El s-aștepta ca Despot, slăbind ca un mișel

Cu iapa s-o pățească cum a pățit-o el.

STROICI

Doar un fecior ca dânsul de zmei grijă nu are.

Voinic e din picioare, voinic și de călare.

TOROIPAN

Așa-i și precât Despot pe cal e îndrăzneț,

E și armaș de frunte.

HARNOV (cu entuziasm comic)

Sumeț... măreț... isteț!

UN BOIER

Și e mintos.

ALTUL

Și darnic.

ALTUL

Și de înaltă viță.

ALTUL

Stejarul bun și trainic dă trainică mlădiță.

MOȚOC

Boieri, îmi pare bine că vă aud pe rând

Pe Despot, al meu oaspe, cu toții lăudând,

Fiind de lumea-ntreagă iubit, aprețuit,

Căci am o bună veste cu voi de-mpărtășit...

Cu fiica mea, cu Ana, vrea Despot să se-nsoare.

HARNOV (lingușind)

Pereche minunată!... Ea lună și el soare!

Și când e cununia?

MOȚOC

Când? Voi sunteți chemați

A hotărî și ziua și...

TOȚI

Noi?

MOȚOC

Voi!... ascultați:

Ne-am plâns în multe rânduri de Vodă... măcelarul,

Și-n orice întâlnire ne-am revărsat amarul

Prin vorbe și blestemuri întocmai ca muieri.

Ba Lăpușneanu-i aprig și rău pentru boieri,

Ba Lăpușneanu-i tiran, ba-i fiară făr’ de nume,

Ba-i hoț, călău, urgelnic, ba-i ciumă pentru lume.

Așa-i?

BOIERII

Așa!

MOȚOC

Ei bine, ce suntem noi aici?

Stăpâni pe soarta noastră, sau robi plecați sub bici,

Ca, fără de păsare și fără sânge-n vine,

Noi să răbdăm pe tronul acestei țări, pe cine?

Pe-un tiran, un fățarnic, o ciumă, un viclean,

Un dușman al Moldovei, un hoț, un Lăpușnean?

Răspundeți: se cuvine ca noi să fim o turmă

Și el cu ghioaga-n mână de noi să râdă-n urmă?

BOIERII

Nu, nu!

MOȚOC

Ce dar să facem?

STROICI

Din tron să-l răsturnăm!

MOȚOC

Jurați pe cea icoană că vreți?...

BOIERII (se scoală și întind mâinile spre icoană)

Jurăm, jurăm!

MOȚOC

Jurați, boieri, că-n ceasul când eu v-oi da de știre,

Voi veți sări la goană cu toți într-o unire?

BOIERII

Jurăm!

MOȚOC (către cer)

Atotputernic! Tu, Doamne, sfânt, sfânt, sfânt!

Primește la altaru-ți al nostru jurământ.

Și pentru-al țării bine din cer ne luminează

Și inimile noastre acum le-mbărbătează!

BOIERII

Amin!

(Se pun iar pe jilțurile lor.) SPANCIOC

Amin, dar!... însă întreb iar pe Moțoc:

Dând jos pe Lăpușneanu, urcăm pe cine-n loc?

MOȚOC

Pe-un om viteaz și darnic, de viță strălucită,

Armaș, călăreț ager, cu minte iscusită,

Precum ați spus-o însuși... Pe-un om ce-au învățat

De la-mpărații lumii a fi chiar împărat;

Pe-un om ce are dreptul la tron ca să aspire

Și prin iubirea noastră și prin a lui rudire.

SPANCIOC

Dar unde-i?

(Moțoc se duce la ușa din dreapta, o deschide și aduce pe Despot.)

* * *

Urmează Despot Vodă (11)