de VASILE ALECSANDRI
Urmare la Despot Vodă (7)
de VASILE ALECSANDRI
Urmare la Despot Vodă (7)
ACTUL II
ACTUL II
- Și Vodă a fost vesel, zici tu, ca niciodată?
- Dar!... cât a ținut masa, cu fruntea-nseninată
- Măria sa pe Despot zâmbind l-a ascultat...
- Era cu Vodă-n față la masă așezat,
- Plăcut, isteț la vorbă, purtând mărirea-n sine
- Sub haina spaniolească ce-l prinde-atât de bine!
- Încât, zău, de m-ai crede, maicuță, între noi,
- Adevăratul Vodă părea dintre-amândoi
- El, Despot!... Lângă dânsul, la spate, în picioare
- Sta Toma, vel-paharnic, ținând două ulcioare
- Din care-i dregea singur vin dulce în pahar,
- Făcând turcești talâmuri, cât poate un bulgar.
- Dar spune-mi: Doamna, Doamna era și ea voioasă?
- Voioasă, fericită, la față luminoasă,
- Căci ea vedea pe Vodă prin Despot fermecat
- Și pe-al ei văr, pe Despot, de lume admirat.
- De lume și... de tine?
- Și cum să nu-l admire?
- El ne-a făcut de viața-i o lungă povestire,
- O halima întreagă și plină de minuni
- Ca cele de pe timpul vitejilor străbuni.
- Ne-a spus a sale lupte și trecerile sale
- Prin câmpuri sângeroase, prin curți imperiale,
- Când simplu om de oaste, când prinț adevărat,
- Apoi ne-a spus de țărmuri scăldate-n aer cald
- Ce sunt cu drag încinse de-o mare de smarald
- Și au fructe de aur, și zile-n veci frumoase,
- Și nopți de încântare ca ziua luminoase.
- Ah! ce să-ți zic, maicuță?... Mesenii încântați
- Rămas-au, ascultându-l, flămânzi și însetați,
- Atât era de vie și de atrăgătoare
- Vorbirea lui!
Recunoscut de Carol, augustul împărat.
Ne-a spus cum el, viteazul, a risipit îndată
Cu cavalerii negri a frâncilor armată
La Renti, Valenciena, Hezdin și Teruan
Sub contele de Schwarzburg, vestitul căpitan;
Și ce-a vorbit cu-a lumii puternică treime,
Regi, filozofi și Papă... și altele-o mulțime.
- Nepoată, aș pune o prinsoare
- Că dintre toți mesenii cel mai cu drag răpit
- Ai fost tu, Anicuța.
- Eu?
- Tu... vezi? te-ai roșit...
- Ascultă-mă, copilă: Tu ești o dulce floare
- Ce n-a văzut sub ceruri decât zile cu soare
- Și nici măcar visează de zilele cu nori
- Amare, furtunoase, cumplite pentru flori.
- Alină, înfrânează a ta închipuire,
- C-ades ne rătăcește a inimii pornire
- Și când, din fermecare cercăm să revenim,
- În brațele durerii cuprinse ne găsim.
- Nu zic că Despot este om rău... Doamne ferește!
- El e creștin, se-nchină, pe Dumnezeu slăvește
- Și mie totdeauna mâna-mi sărută, dar,
- Ca să nu-ți fie lipsă dumnezeiescul har,
- Gândește, copiliță cu blândă inimioară,
- Că pasărea ce cântă e pasăre ce zboară.
- Străin e Despot...
- Despot?... ah! maică, nu-i străin.
- E văr cu Doamna noastră, e conte palatin,
- E cavaler de aur, e prinț de la Elada,
- Distins de Papa-n Roma, de Carol în Grenada
- Și de al meu părinte, iubit... într-un cuvânt,
- El e oaspele nostru ș-un oaspe... știi că-i sfânt.
- Sfânt, sfânt, nu totdeauna. (În parte.) Curată nebunie,
- Cu fată mare-n casă asemene-ospeție.
- Dar visul...
- Ce s-aude? ce zgomot?
- Unde?
- Jos.
- Privește ici în curte.
- Ce?
- O mulțime mare
- Se uită-n fund spre poartă cu spaimă și mirare.
- Ce-i oare?... Vai de mine!... o fi iar vreun bunt?
- Ba nu; în depărtare nu vezi lucind un punt?
- El vine și tot crește... dar e un om călare...
- Ce văd?... e însuși Despot!... Ah! Doamne, sare, sare
- Chiar peste zidul curții!...
- Sărmanul!... s-a zdrobit?
- Ba nicidecum.
- Nu?
- Iată-l... în loc el a oprit
- Fugarul alb de spume și, vesel, cu mândrie,
- Se-nchină-n dreapta,-n stânga, la toți zâmbind, și... mie!
- Ah! pare că-i un rege!
- Fugi, dragă, din ferești.
- Nu stă o fată mare în ochii bărbătești.
- Ura! — Trăiască Despot! — Frumos viteaz el este! —
- Să juri că-i Sfântul Gheorghe!— Chiar zmeul din poveste!
- Na, oameni buni! Voi astăzi să beți în cinstea mea,
- Și-n sănătatea Doamnei să beți!
- Vom bea, vom bea,
- Ura!
- Fugi din fereastă, fugi... Despot intră-n casă.
- Hai în camara noastră.
- Ba, vină lângă masă.
* * *
Urmează Despot Vodă (9)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !