DESPOT VODĂ (7)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (6)

ACTUL II

Salon în casa lui Moțoc — ușă în fund, ușă în stânga, ușă în dreapta. Fereastră în dreapta. O masă lungă în stânga, planul I, cu jilțuri împrejur. O icoană în peretele din fund, cu lampă aprinsă.

SCENA I

DESPOT

Călăul, Lăpușneanu, la masa lui domnească,

Grăindu-mi cu blândețe, a vrut să m-otrăvească.

Dar!... am simțit amarul ucigător în teas...

Vrăjmașa lui cercare zadarnică-a rămas,

Căci port eu totdeauna un balsam din Morava

Ce nimicește moartea desotrăvind otrava.

Iată-l! (Arată un șip.) O! rouă scumpă din plaiuri îngerești,
Esență-apărătoare a vieții omenești!
Dator îți sunt cu viața, dar mult mai mult datoare
Ți-a fi a mea gândire în zi răzbunătoare!

(Stă puțin pe gânduri.)

Călăul prepuielnic hrănește-un cuget rău,

Și el o să mă piardă de nu l-oi pierde eu.

Răbdare!... toți boierii de răzvrătire-s gata.

Moțoc, pe cât îmi pare, vrea să-și mărite fata

Cu mine, ca prin mine, de el pe tron urcat,

S-ajungă socru mare de ginere-ntronat.

O! de-ar vroi norocul curând să-și schimbe pasul!
Când el vroiește, anii nu-aduc ce-aduce ceasul.
Aș fi pe tron, eu Despot, nălțat și fericit,
Aș fi... o! vis feeric! cu Ana însoțit,
Cu Ana, dulce floare căzută-aici din stele
Să fie floarea vieții și a coroanei mele!...

Dar ce-a zice Carmina de care sunt iubit?...

A!... ea-i frumoasă, jună, și Laski-mbătrânit.

Curând s-a stinge focul și apriga-i durere

Găsind într-un alt Despot o nouă mângâiere...

(Se primblă agitat.)

Amorul pentru Ana și glorie m-aprind...

A cărie dulci mreje mai tare mă cuprind?...

Ah! tronul, tronul, tronul!... la el de-a drept m-oi duce

Chiar de-a fi pân’ la dânsul să calc pe sfânta cruce!

(Se stinge candela icoanei.)

Ce! candela icoanei s-a stins în untdelemn!...

De-aș fi din astă țară, aș crede că-i rău semn,

Dar omul de-o natură înaltă și vitează

Iubit de ceruri este și cerul îl păstrează.

SCENA II

DESPOT, MOȚOC

MOȚOC

(venind din stânga)

Ce faci, iubite oaspe, și cum te mai găsești

Sub sarcina de daruri a dragostei domnești?

De când ai fost la Curte poftit la ospătare

L-ai fermecat pe Vodă.

DESPOT

O crezi?

MOȚOC

Așa se pare,

Căci nu e zi lasată de bunul Dumnezeu

În care să nu-ți deie dovezi de placul său.

Alaltăieri primit-ai o sabie turcească,

Ieri un caftan și astăzi o iapă arăpească.

DESPOT

Știu, iapa de la Tunis pe care nici un brav

A-ncăleca nu poate?

MOȚOC

Haramu-i cu nărav.

Pe toți mereu trântește și, fără de sfială,

I-a tras lui însuși Vodă o sfântă de trânteală.

(La fereastră.)

Ian cată prin ogradă cum se frământă-n loc!

Să juri c-a fost hrănită de zmei numai cu foc.

DESPOT

Mă duc s-o-ncerc.

MOȚOC

Mai bine o lasă că-i nătângă.

De nu ți-ar frânge capul...

DESPOT

N-am teamă să mi-l frângă.

Deprinsu-m-am cu caii spanioli și arăpești

Ce sub a lor copite au aripi vulturești.

Ș-apoi... ceva îmi spune cu-o tainică șoptire

Că moartea respectează pe omul cu menire.

MOȚOC

Dar dacă tu n-ai teamă, eu am, căci mă-ngrijesc

De mâna lăpușneană cu dar... prietenesc.

Cunoscător de oameni sunt eu la bătrânețe.

Tu ai, iubite oaspe, apucături mărețe.

Boierii te admiră; poporu-ademenit

Deasupra lui te vede ca pe un domn iubit.

DESPOT

Domn!...

MOȚOC

Și de ce nu, Despot?... Un om de naltă fire

Unit cu mine poate s-atingă-orice mărire.

DESPOT

Dar Lăpușneanu?...

MOȚOC

Steaua-i în cer s-a stins de mult.

DESPOT (în parte)

Mă cearcă...

MOȚOC (observându-l, în parte)

Priceput-au?

DESPOT (asemene)

Să-l cred?

MOȚOC (asemene)

Dar!...

DESPOT (asemene)

Să-l ascult?

(Se apropie de Moțoc cu o sfială simulată.)

Aș vrea... și n-am curajul de-a te-nțelege bine.

MOȚOC

În mine ai credință?...

DESPOT (cu supunere)

Fă ce-i vroi cu mine...

(Aruncă ochii pe fereastră.)

Dar ulița și curtea sunt pline de norod...

Să vadă de-s mai tare decât un voievod.

Mă duc... vii jos în curte? (Iese prin fund.)

MOȚOC

Vin, dar; fă înainte...

Strunește bine gura iepei și fii cu minte.

MOȚOC (singur)

Despot e la părere zburdalnic și ușor,

Dar are minte coaptă și ochi pătrunzător,

Și inimă-ndrăzneață, și-nvățătură multă.

Pe mine mă respectă, de mine el ascultă...

Așa domn ne convine, așa ginere vreu.

Domnind, el va fi brațul, iar capul voi fi eu!

(Iese prin fund.)

* * *

Urmează Despot Vodă (8)