DESPOT VODĂ (6)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (5)
ACTUL I TABLOUL II

SCENA VI

Cei dinainte, MOȚOC, HARNOV, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN, BOIERI (intră prin fund)

LĂPUȘNEANU (pe jilț)

Bine-ați sosit la Curte, boieri prea credincioși!

MOȚOC

Mulți ani măriei-tale! Boierii azi voioși,

Lăsând de ei departe și vrajba și gâlceava,

Se-nchină toți lui Vodă întors acu-n Suceava.

HARNOV

Plecați ei se închină în fața celui uns

Pe care sfânta cruce cu raze l-a pătruns,

De-a potolit în țară pornirile pizmașe,

Dând scule și icoane la sfintele locașe.

LĂPUȘNEANU

Mă bucur că gâlceava din țară a pierit,

Boieri, căci e o boală ce-aduce rău sfârșit...

Dar nu zăresc pe Tomșa?

HARNOV

El n-a venit.

LĂPUȘNEANU

Cum? oare

Să n-aibă mulțumire de-a noastră sărbătoare?

E Sfântul Alexandru astăzi, e ziua mea.

HARNOV

La veselia noastră părtaș a fi nu vrea,

Se vede.

LĂPUȘNEANU

Fie!... însă nu-i nici Ciubăr nebunul?

HARNOV (râzând)

Pereche minunată fiind ei tot ca unul.

Se cred deopotrivă meniți între fruntași,

Să meargă înainte de gloate cu trei pași.

LĂPUȘNEANU

În lipsa lor să facem, boieri, azi împreună

Ospăț de sărbătoare, frățesc, cu voie bună.

BOIERII

Trăiască-a ta mărire!

HARNOV (lingușitor)

În veci slăvit să fii!

MOȚOC

Dar soarele lucește pe munți și pe câmpii.

E drept ca ziua-aceasta și la străini să fie,

Precum la toți românii, izvor de bucurie.

LĂPUȘNEANU

E drept.

MOȚOC

Deci învoiască acum măria-ta

Lui Despot, al meu oaspe, să vie-a-l saluta.

LĂPUȘNEANU

Să vie.

(Moțoc iese prin fund.) DOAMNA (Anei)

Bun e Vodă!

ANA

Dar!... (în parte, zâmbind) ca nealtădată.

LĂPUȘNEANU (în parte)

S-apropie de mine năpârca-nveninată.

SCENA VII

Cei dinainte, DESPOT, MOȚOC

MOȚOC (pe prag)

Măria-ta slăvită... Despot! (Îl prezintă.)

LĂPUȘNEANU

Fii bun sosit

La Curte, Despot.

(Despot înaintează în mijlocul salonului.) DESPOT

Sire!... cu sufletul uimit,

Și tremurând m-apropii de sacra-ți maiestate

Ca să-i aduc la rându-mi urările-mi plecate.

Să vă-mpletească cerul a gloriei cununi

Și-n veci să le ferească de grelele furtuni!...

Eu, Despot Eraclidul, condus de-o blândă stea;

Răpit de al meu suflet curat ca spada mea,

Depun în ziua mare, ca lumea să le vadă,

Depun azi la picioare-ți braț, inimă și spadă...

Părintele meu Iacob, odinioară domn,

Pân-a nu-nchide ochii atinși de-al morții somn,

Mi-a zis: Te du cu bine în cale depărtată

Și mergi drept la Moldova în mari viteji bogată;

Acolo tu găsi-vei un domn măreț, viteaz,

La pragul țării sale veghind cu ochiul treaz,

Ș-un înger de virtute, frumoasa lui soție

Ce mie mi-e nepoată și vară bună ție.

Mergi drept la ei, tu Despot, ca să le duci prinos

Lui Vodă a ta spadă și brațu-ți credincios,

Iar Doamnei, aste scule, șiraguri și paftale,

Purtate de-a sa maică în ziua nunții sale.

(Ia un scrin din mâinile unui paj rămas la ușa din fund și vine de-l prezintă Doamnei, îngenunchind dinaintea ei.) DOAMNA

Ah! prețioase scule!

ANA

Ce dar strălucitor!

LĂPUȘNEANU (în parte)

O! greci vicleni în vorbe și-n darurile lor!

DOAMNA (lui Despot)

Prin aste suvenire mă-ndatorești mult, vere.

DESPOT (în parte, sculându-se)

Când ar vedea Carmina a sale giuvaiere!

DOAMNA

Dar pot să pun pe mine comoara ce-ai adus?

DESPOT

Lumina de sus cade și iar se-ntoarce sus.

LĂPUȘNEANU

Domniță, aste scule străbune le primește

Și-n semn de mulțumire cu ele te gătește,

Ca să serbăm norocul ce azi ne-a dăruit

Un văr măriei-tale și mie-un... neam iubit.

SCENA VIII

Cei dinainte, TOMA CALABAICANUL TOMA (în fund, pe prag)

Merindele-s pe masă! Noroc și poftă bună!

LĂPUȘNEANU

Boieri! prietenia la sânu-i ne adună.

Hai să ciocnim la masă pahare de Cotnar.

Să bei frățește, Despot... (în parte) paharul cel amar!

(Lăpușneanu dă mâna Doamnei. Despot, Anei. Boierii, damelor, și se îndreaptă spre fund.)

SCENA IX

Cei dinainte, CIUBĂR-VODĂ (se arată în fund) CIUBĂR 

Stați!... încotro vă duceți, boieri, făr-a mea știre?

Ce-i astă-adunătură? Ce-i astă pregătire

De prânz și de beție aici în casa mea?

LĂPUȘNEANU (râzând)

Ha, ha! Iaca nebunul Ciubăr.

HARNOV

Popa-Belea.

CIUBĂR

Dar!... eu sunt!... Ciubăr-Vodă, născut din fiu în tată

Cu tron pe cap, cu stemă sub mine așezată!

Eu, care-n strună dreaptă prin Ștefan mă pogor

Din Cesar, știți, al lumii stăpân, învingător.

Cum dar, stolnice Petre, cum dar tu, Lăpușnene,

Te rățoiești la soare fudul cu-a mele pene?

Mult ai să stai tu încă pe tronu-mi strămoșesc?

Destul acum, ajungă-ți că, zău, te-afurisesc!

Ieși din palat!... Aice eu singur, eu am dreptul

Să stau dârzoi cu capul, să stau umflat cu pieptul

Și ca o moaște sfântă să fiu de toți slăvit.

Dă-mi tronul că mă mânii...

HARNOV (râzând)

Nebunu-i mucalit.

LĂPUȘNEANU

Ba, decât să te mânii măria-ta, Ciubere,

Mai bine mergi în sală ca să te pui pe bere,

Să te măsori cu... Despot.

CIUBĂR (înveselit)

Sub masă-l voi lăsa!

(Se întoarce spre fund și pleacă strigând:)

Loc, loc!... feriți, că trece Ciubăr și urma sa!

(Cortina cade, în vreme ce toți se îndreaptă spre fund.)

* * *

Urmează Despot Vodă (7)