DESPOT VODĂ (5)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (4)
ACTUL I TABLOUL II

SCENA II

LĂPUȘNEANU (privind lung după Ruxandra)

Muierea, tot muiere!... o biată ciocârlie

Spre tot ce strălucește zburând cu veselie...

O inimă, comoară, ș-un cap frumos... dar sec!...

A-nduioșat-o Despot cu glasul lui de grec,

Și toți boierii, dușmani oblăduirii mele,

Sunt prinși de-acest paingăn în desele-i rețele.

(Se primblă tulburat.)

A! scorpie grecească!... eu planul ți-am pătruns.

Tu vrei să-mpungi în mine cu ghimpele-ți ascuns.

Tu vrei, ființă-oloagă, născută-n putrezime,

S-ajungi prin târâire l-a tronului nălțime?

Doar Vodă Lăpușneanul va ști, prevăzător,

Pe-o scorpie ca tine s-o farme sub picior,

Și nu-a lăsa în viața-i pe tronul țării sale

Să fluture nici umbra deșertăciunii tale.

(Scoate un răvaș și-l privește.)

Ioan Sigmund Polonul, prin mine întronat

În țara ardeleană, de știre azi mi-a dat

Și-n țară, și-n afară să fiu cu priveghere,

Căci Despot zvânturatul râvnește-a mea putere.

Te-oi urmări, vrăjmașe, cu aprigul meu veghi

Pân’ ce din priveghere ți-oi face un priveghi

Ș-alăture cu tine vei întâlni mormântul

Când tu din întuneric îi vrea să-ți iei avântul.

(Pe gânduri.)

Cum să-i deschid capcană?... Ce cursă să întind

Pe el cu-ai lui tovarăși în lațu-mi să-i cuprind?...

A!... ce să pierd eu timpul cu intrigi mici de Curte?

Domnia tare cere braț lung și vorbe scurte.

Când dușmanul în taină s-apropie de cort,

Scurtează-i drumul grabnic prin moarte, sau ești mort!

(Merge la ușa din dreapta, o deschide și cheamă:)

Toma!

SCENA III

LĂPUȘNEANU, TOMA CALABAICANUL LĂPUȘNEANU

Tu ești bulgarul Toma Calabaicanul.

TOMA

Sunt Toma, credinciosul rob al lui Lăpușneanul.

LĂPUȘNEANU

Când am cuprins Ardealul ce erai tu?

TOMA

Nimic.

LĂPUȘNEANU

Te-am miluit cu viața în lupta de la Cic.

(Toma sărută poala lui Lăpușneanu.)

Ești om tu de credință?

(Toma îngenunchează.)

Vroiesc să fac cercare

De-ai meritat și meriți a noastră îndurare...

(În taină.)

Cunoști pe Despot grecul?... pe-acel străin trufaș

Ce zvârle bani cu pumnul prostimii din oraș?

El vrea să mă ucidă...

(Toma se scoală punând mâna pe hamger.) TOMA

El trebuie să moară!

LĂPUȘNEANU

Bine, voinice Toma!... Văd, gândul tău se-nsoară

Cu-a mea dorință... Bine!... tu vei ieși bogat

Din astă însoțire... (Tainic.) Azi este la palat

Prânz mare... Vin boierii cu Domnul să cinstească.

Tu să-l slujești pe Despot la masa cea domnească,

Tu singur să ai grijă de-a-i fi paharul plin...

(dându-i un șipușor)

Și... tainic șipul ista să-l verși în al său vin.

Ai înțeles?

(Toma ia șipul și se închină în tăcere.)

Fii vrednic și mut până la groapă...

(Toma sărută mâna lui Lăpușneanu și iese.) LĂPUȘNEANU (singur)

În groapă cade-acela ce altui groapa sapă.

SCENA IV

LĂPUȘNEANUL, UN CĂPITAN DE SEIMENI CĂPITANUL (la ușa din fund)

Măria-ta! boierii la curte adunați...

LĂPUȘNEANU

Să intre!... Căpitane, pe lângă-acei chemați

Mai este cine-n sală?

CĂPITANUL

Străinul Despot este.

LĂPUȘNEANU

Prea bine: mergi la Doamna să-i duci această veste.

(Căpitanul iese.) LĂPUȘNEANU (singur)

O! sarcină amară de tron amenințat!

Anevoință crudă de-a fi neîmpăcat!...

M-obligă boierimea în veci ambițioasă

În gheară să-mi schimb mâna și sceptrul meu în coasă...

O! lege-a ospeției, te calc, dar ce să fac?...

Prin moartea unui dușman eu țara mi-o împac!

SCENA V

LĂPUȘNEANU, DOAMNA RUXANDRA, ANA, DAME ALE CURȚII (intră prin stânga) 

DOAMNA

Măria-ta, dă-mi voie cu-a mele jupânese

Urare să-ți aducem.

LĂPUȘNEANU (înaintând spre dame)

Flori mândre și alese

Din stratul boierimii, cu drag vă mulțumesc.

Așa cunună-o prinde pe Doamna ce-o iubesc.

(Doamna, urmată de jupânese, se îndreaptă spre masă.) DOAMNA (încet, Anei)

Măria-sa e vesel!...

ANA

Dar.

DOAMNA

Cu-atât mai bine

Pentru Despot. (Se pune pe jilț.)

ANA (încet, Doamnei)

La Curte el vine astăzi?

DOAMNA

Vine.

(Damele formează grup împrejurul Doamnei.)

* * *

Urmează Despot Vodă (6)