Legendă istorică în versuri - 5 acturi și 2 tablouri
PERSONAJELE:
- ALEXANDRU LĂPUȘNEANU, Domn Moldovii, 50 ani
- RUXANDRA DOAMNA, soția lui Lăpușneanu, 25 ani
- DESPOT-ERACLID, competitor tronului Moldovii, 30 ani
- MOȚOC VORNICUL, boier conspirator, 55 ani
- ANA, fiica lui, 20 ani
- MAICA FEVRONIA, sora lui Moțoc, 50 ani
- TOMȘA, boier neaoș, 40 ani
- ILIAȘ, copilul lui Tomșa, 14 ani
- SPANCIOC, boier, 35 ani
- HARNOV, boier, 45 ani
- STROICI, boier, 25 ani
- TOROIPAN, boier, 25 ani
- CIUBĂR-VODĂ, 45 ani
- ALBERT LASKI, palatinul Siradii, 55 ani
- CARMINA, soția lui Laski, 30 ani
- ROZEL, aventurier francez, 25 ani
- SOMMER, poet german, 25 ani
- ANTON SECUIUL, șeful secuimii din Ardeal, 30 ani
- PISOZKI, comandant castelului de la Zips, 30 ani
- TOMA CALABAICANUL, om de încredere al lui Lăpușneanu, 40 ani
- AHMED BAIRACTARUL, trimis al lui Soliman Sultanul, 40 ani
- LIMBĂ-DULCE, plăieș, 30 ani
- JUMĂTATE, idem, 30 ani
- UN ȚĂRAN
- O ȚĂRANCĂ
- ȚĂRANI, TÂRGOVEȚI, BOIERI, OSTAȘI
- ROMÂNI, MERCENARI, UNGURI,
- FRANCEZI, LEȘI, NEMȚI etc., CĂLUGĂRI
- NOTĂ: Versurile precedate de semnul * pot să nu fie declamate în cursul reprezentațiilor (V. A.)
- ACTUL I
- Culmea Carpaților ce desparte Bucovina de Transilvania.
- Un brad, în dreapta. Panorama de munți, în fund.
- SCENA I
- Frunză verde de stejar,
- Sus pe munte, la hotar,
- Zi și noapte stau pândar...
- Uf! Iată-mă pe culme cu fedeleșu-n spate!
- Venit-ai, Limbă-Dulce?
- Venit, măi Jumătate,
- Dar cad de oboseală... Știi tu că dintr-un zbor
- Sunt zece mii de stânjeni de-aici pân’ la izvor?
- Or fi, dar apa-i bună... Ian s-o cercăm de-i rece?
- Na.
- Adă... A!!
- Îți place?
- La inimă chiar trece..
- Cu minte zicea tata: Dă-mi, Doamne, orice-oi vrea,
- Iar mai cu seamă apă ușoară-n cale grea.
- Nu se temea de broască, era voinic moș Tincă,
- Dar tatii-i era groază de apă... și-n opincă.
- Iar bei?
- Încă o dușcă... Mă arde setea-n piept.
- Bețiv mai ești!
- Gândește... de ieri de când te-aștept!
- Pe astă culme goală, încredințată nouă,
- Mâncăm răbdări prăjite și bem numai când plouă;
- Cât despre somn...
- Nici vorbă... Pândarului e scris
- C-un ochi închis să doarmă, și celălalt deschis.
- Un bucium se aude în codri... Ce-o fi oare?
- Boierii din Suceava fac astăzi vânătoare.
- I-am întâlnit devale cu patru urși blăniți,
- De somnul cel mai vecinic tuspatru adormiți,
- Și mai era cu dânșii... mult am mai râs văzându-l...
- Un soi de hop-pe-o-parte cu portul și cu gândul,
- Numit Ciubăr și Vodă. (Se îndreaptă spre fund.)
- Știu, un nebun de soi
- Cu visuri de domnie, cum sunt mulți pe la noi.
- Dar ce văd colo-n vale, în țara ungurească?
- Ce vezi?
- O ceată-ntreagă cu haină husarească.
- Mulți-s?
- Mai mulți de zece, mai mulți și vin merei...
- Dar ceata se oprește... Iată! doi dintre ei
- Descalecă și-n grabă apucă pe cărare
- La deal... îi vezi?
- Văd... Iată-i ajunși sub dâmbul mare...
- Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari
- Ce vor să treacă-n țară.
- Ce-or fi, maghiari, tătari,
- Să-i prindem.
- Dar, să-i prindem, căci noi suntem de pază
- Aici, la pragul țării... Feri, măi, să nu te vază.
- Știi ce? Hai de pe culme pe ei să ne-aruncăm.
- Ba nu; la pândă-aice mai bine s-așteptăm.
- Vin’ cole, după stâncă.
- Ce pândă? Lupta-i dreaptă:
- Ei doi, noi doi!... nu-ncape nici pândă, nici...
- Așteaptă,
- Nu fi nătâng, ascultă...
- Române, doi și doi...
- Ascultă,-ți zic.
- Ce?
- Care-i mai mare dintre noi?
- Tu... fie pe-a ta voie... așa n-ar fi dreptate
- Cu doi voinici să lupte un om și... Jumătate.
- Despot, ajuns-ai?
- Iată!
- Ha! iată-mă și eu.
- Greu e suișul, frate!... Dă-mi mâna.
- Ține.
- Greu!
- Uf!... Caldu-i!... de m-ai stoarce ai face, zău, o baltă.
- A fost un timp odată când stânca cea mai naltă
- Mi ți-o urcam eu, Laski, ca cerbul cel ușor.
- Acum simt ca o cange înfiptă în picior,
- Și pare că mă trage...
- La deal?
- Ba nu, la vale.
- Oricum, ești verde încă și ai oțel în șale.
- Așa-i!... Mă simt, zău, încă puternic cât un tun.
- Mi-e dragă lumea, frate, și-mi place traiul bun.
- Eu nu sunt ca evreii ce zic că viața-i lungă
- Sau scurtă, măsurând-o pe banii lor din pungă.
- Eu zic: Hei! deie Domnul mulți ani ca să trăim
- Și planurile noastre curând să le-mplinim.
- Iată-ne-ajunși cu bine pe naltele hotare
- Ce zac între Moldova și țările maghiare,
- Loc trist, de lupte crunte, cu sânge plămădit,
- Căci fiarele-s cumplite, dar omu-i mai cumplit!...
- Privește colo-n față, în zarea luminată:
- Ca mantie regală, frumoasă și bogată,
- Apare-n ochii noștri Moldova, dulce rai,
- Comoară nesecată de bun și dulce trai.
- Ea are grâu, și miere, și vinuri, ah! ce vinuri!
- Toiag de bătrânețe, viu balsam pentru chinuri.
- Și are mii de nade a scumpelor plăceri,
- Copile, ah! ce copile!... muieri, ah! ce muieri!
- Îți fură ochii, mintea, și inima ți-o fură
- C-o rază de sub geană, c-un zâmbet de pe gură.
- Și însă moldovenii orbi, crunți, nepăsători,
- Stropesc ades cu sânge grădina lor de flori.
- Cum e stăpânul casei așa-i și grădinarul?
- Așa, căci Lăpușneanul... el mână astăzi carul.
- El bate-n boi.
- O! Despot, pe acest mănos pământ
- Domnea odinioară un domn viteaz și sfânt,
- Un Ștefan! leu năprasnic a cărui largă gheară
- Rupea cumplit dușmanii și-n țară, și-n afară.
- Pe vremea lui boierii ostași erau, ostași
- Cum n-au mai fost!... Acuma nepoții lor trufași,
- Mici râvnitori de tronuri, seci, răi, ieșiți din minte,
- Păgâni prin a lor fapte, s-ating de cele sfinte,
- De sceptru, de moșie, de neam și de popor,
- Iar țara, muma, piere gemând sub talpa lor.
- Cu Vodă Lăpușneanul ei astăzi nu se-mpacă?
- Nu! n-ar putea nici dracul pe tron ca să le placă.
- Le trebuie, se vede, un domn căzut din cer?
- Ba mai degrabă-un... Despot cu brațul lung de fier,
- Să bată, să apese pe dârza lor cerbice
- Și-n capul lor sămânța de vrajbă să o strice...
- Și iată de ce, frate, primit-am bucuros
- Ca să ajut avântu-ți de dor ambițios.
- Sunt leah; cu moldovenii în veci n-am împăcare,
- Tu cauți un tron, Despot?... eu caut răzbunare!
- Fii domn!
- Prea bine, însă nu crezi mai nimerit
- Ca fierul, deocamdată, să fie... poleit,
- Și mâna zdrobitoare să fie deocamdată
- Ascunsă-ntr-o mănușă?
- Ca laba cea șireată
- Ce unghia-și ascunde?
- Întocmai.
- Minunat.
- Bravo!... mănușa... laba... pricep, ești diplomat.
- În arta de capcane ești meșter cu ispită...
- Am fost crescut la Roma, în școala iezuită.
- Ești om cu două daruri: sub haina de oștean
- Porți inimă vitează și cugetul... viclean?
- Așa spunea Carmina, când ea glumea cu tine.
- Ah! cât a fost de bună soția ta cu mine!
- Eu, un pribeag din lume, un zvânturat străin,
- În casa ta mănoasă căzut chiar din senin;
- Eu, piatră nestemată din splendidă cunună,
- În pulbere zvârlită acum de-o rea furtună!...
- Ah! Laski, multă lume călcat-am pribegind,
- Luceferi mulți în cale-mi văzut-am strălucind,
- Dar suflet bun și nobil ca scumpa ta soție
- Eu n-am văzut, mă crede, la nici o-mpărăție.
- Așa-i c-am avut parte în lume de noroc?
- Carmina-i jună, însă de juni ea-și bate joc,
- Și numai pentru mine suspină ea.
- Sărmanul!
- Ș-apoi încă-o virtute: urăște pe sultanul.
- În toate-i dar perfectă?
- În toate!
- Om fericit!
- Nimica nu-ți lipsește din câte ai dorit.
- Mărirea? te alintă ca pe-un copil în fașe.
- Tu stăpânești în pace mulțime de orașe.
- Ești cap, ești om de cârmă, neștiutor de frâu.
- Averea?... la picioare-ți lin curge ca un râu.
- Norocul?... o soție frumoasă, iubitoare,
- La Zips, castelul falnic îți luce ca un soare,
- Pe inima-i spaniolă lipindu-te iubit...
- Om fericit ești, Laski, de trei ori fericit!
- Iar eu, o biată frunză pe vânt în veci purtată,
- Putea-voi rădăcină să prind în loc vrodată?
- Mă cheamă viitorul la el...
- Aleargă dar
- La glasul lui, și fie-ți mersul nu în zadar.
- Colo, jos, în Suceava găsi-vei răzvrătirea,
- Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea.
- Fii om, mergi!
- Dar! voi merge... Născut pe-al mării mal,
- Deprins sunt din pruncie să lupt cu-al mării val.
- Voi ști să-nfrunt eu soarta.
- Înfrunt-o bărbătește;
- Iar dacă ea de tine ar râde muierește,
- Găsind că nu ești vrednic de-a fi ce zici c-ai fost,
- Atunci din nou la mine să cauți adăpost.
- Eu pentru tine, Despot, aici am întins nada.
- Acum îți zic: La luptă, izbândă, iată prada!
- Moldova-i o comoară!... ferice-ar fi de ea
- Să cadă cu-a ei scule pe mâna ta... ș-a mea.
- Pas! eu te las, adio, și s-auzim de bine.
- Când îi fi mare, Despot, să te gândești la mine.
- Adio, Laski... Viața e plină de furtuni.
- Tu cu a ta soție să faceți rugăciuni
- Pentru Despot.
- Adio. (Dispare.)
- Ba nu... la revedere.
* * *
Urmează Despot Vodă (2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !