02.01.2017

CHIRIȚA ÎN IAȘI (7)

de Vasile Alexandri.

Urmare la Chirița în Iași (6)

ACTUL III

Teatrul reprezintă un salon elegant cu trei uși mari în fund, care dau în alt salon mare de joc. Ușă în stânga, pe al doilea plan, care duce în apartamentul văduvei Afin. În dreapta, o canapea și scaune așezate în rând până în fund. În stânga, pe întâiul plan, o masă de cărți cu toate cele trebuincioase: sfeșnice cu lumânări aprinse, cărți și celelalte. Prin pereții salonului, candelabre pregătite pentru bal. La ridicarea cortinei, ambele saloane sunt încă neluminate.

SCENA I

VĂDUVA AFIN, LULUȚA, FECIORI în livrele
(Arie din “Baba-Hârca”: “Tanana”)
FECIORII
Las’ pe noi,
Las’ pe noi,
Că suntem biv-vel ciocoi.
AFIN
Să vă văd acum la treabă,
De sunteți feciori de treabă
Și-i așa cum ziceți voi,
Că sunteți biv-vel ciocoi !
FECIORII
Las’ pe noi
Etc., etc.
AFIN (la ciocoi): Ați înțeles bine ce v-am poruncit ? Să aprindeți lumânările peste un ceas și, dacă a veni Barbu cu taraful lui, să-l puneți la scară.
LULUȚA: Ca să-l bată ?... da de ce, sărmanu bietu moș Barbu ?
AFIN (râzând): Ba ca să cânte, când or veni musafirii... (Feciorii ies prin fund.)
LULUȚA: Maman... eu să joc dacă m-a pofti cineva ?
AFIN: Să joci... (În parte.) Auzi d-ta întrebare ?... Un păcat cât o schioapă de mică... știi că, zău, nu mai sunt copii în ziua de azi ?...
LULUȚA (cu bucurie): Plait-il... Îmi dai voie ?... quel plaisir !
AFIN: Da bine, Luluță, tu știi să joci ?
LULUȚA: Cum să nu știu ?... am învățat la pansion și valțu, și cotilionu, și polca, și mazurca, și cadril... toate danțurile.
AFIN: Frumos !... dar ceva carte ai învățat ?
LULUȚA: Și nemțește, și italienește, și franțuzește... toate limbile.
AFIN: Afară de limba ta, limba românească ?
LULUȚA: Apoi dacă nu știe nici madama...
(Se aud afară cântând lăutarii.)
AFIN: Ce este ?... Cine vine la bal de pe acum ?... De-abia a înserat și nici măcar nu s-au aprins policandrele.
(Se aude glasul Chiriței, zicând: “Carnacsî !... că era să fac bâca !”)
LULUȚA: Maman, maman... vine mătușica...
AFIN (cu mirare): Cucoana Chirița... de pe acu ?

SCENA II

Cei dinainte, CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA și GULIȚĂ
(Toți, în toaletă de bal, intră prin fund.)
CHIRIȚA: Of ! slavă Domnului c-am agiuns cu capul teafăr... Sărut ochișorii, cucoană Nastasâcă... Doamne ! da rău îi pe ulița d-tale !
AFIN: Ca pe toate ulițele.
CHIRIȚA: Lehamete !... am venit pân-aici cu zilele-n mână... ulițe îs aiste ?... pave îi asta ?... Nu poți face doi pași, făr-a fi... povestea vorbei: când cu capul de piatră, când cu piatra de cap... Ș-apoi vă mai lăudați cu Ieșul dumilor-voastre... Cică-i capitalie... așa capitalie !...

I

Acest târg ce-i zic în lume
Unii Iașul, alții Ieși,
Însuși ei, prin al său nume,
Te poftește ca să ieși,
Ș-are, zău, mare dreptate,
Căci în sânu-i de-ai intrat,
Crezi că multele-ți păcate
Chiar în iad te-o cufundat !
AFIN: Pentru ce așa asprime asupra lui, cucoană Chiriță ?
CHIRIȚA: Pentru ce ?... mă mai întrebi pentru ce ?

II

Aici glodul, colbăria
Pe pământ și-n cer domnesc !
Și fânarel-Eforia
Tot în lună năzuiesc !
Prin urmare-n veci ieșenii
Pân-în gât sunt înglodați,
Și ca bufne, ca vedenii,
De lumine depărtați.
AFIN: Frumos ne zugrăvești!
CHIRIȚA: Adică... să nu bănuiești.

III

Iar de vrei să vezi pavele
Sau de piatră, sau de brad,
Vin’ de cearcă, de ai șele,
Cum se află și-n ce grad.
Vai de tine ! de trăsură !
Dacă voiești primblare... tronc !
Dinții toți îți sar din gură
Într-un vecinic hodoronc !
AFIN: Ha, ha, ha... Soro, tare te-ai mâniat pe bietul Iași.
CHIRIȚA: Așa, soro, dacă vă place; tot știți a vă bate gioc de provinție și nu vedeți în ce păcat de coclaură trăiți.
LULUȚA: Mătușică... poate că ți-a mai sărit un dinte pe drum ?
CHIRIȚA: Ba n-a sări, că i-a fi rușine, cu paveua asta pocită... Mi-am mușcat limba de vro șăpte ori pân-aici.
GUGULIȚĂ: Și eu mi-am mușcat limba.
ARISTIȚA: Și eu...
CALIPSIȚA: Și eu...
CHIRIȚA: Iacă și bietele copile și-o mușcat limba, sărmănelele !... Dar nu-ți uita vorba, cucoană Nastasiică... parcă nu văd încă pe nime la bal ?
AFIN: D-apoi încă nu-i vreme... Aice-n Iași, pe la noi, lumea se adună de-abia pe la nouă ceasuri... ș-acum îs de-abia opt.
CHIRIȚA: Elei !... Măcar... nu mă mir... aice-n Ieși, pe la d-voastră, toate lucrurile se fac pe dos... dar pe la noi, în provinție, ne apucăm de gioc cum amurgește... și, slavă Domnului, precum vezi d-ta, nu ne merge prea rău. (Își arată talia.)
AFIN (zâmbind): Cu adevărat.
CHIRIȚA: Da bine... ce-o să facem noi acum până la nouă ceasuri ?... să ședem așa, cuc, amândouă ?...
AFIN: Nu vreți să mergeți la teatru ?... este lojia mea.
CHIRIȚA: La ftiatru ?... Da ce parastuiește în astă-seară ?
AFIN: O piesă nouă... Două fete ș-o nineacă.
CHIRIȚA: Ei ! mă duc, că drept să-ți spun... mă nebunesc de râs la cel ftiatru.
AFIN: Dacă poftești să mergi... trăsura mea-i gata. (Bate în palme. Un fecior intră.) Zi să tragă la scară.
CHIRIȚA: Sărut ochișorii... Aristițo, Calipsițo... veniți cu mine.
GUGULIȚĂ: D-apoi eu, neneacă, să nu vin ?
CHIRIȚA: Mata, puiule, rămâi aici ca să nu răcești pe drum... șezi cu duduca Luluța... (În parte.) Mai știi pozna ?... Poate să ne încuscrim mai târziu cu Afinoaia. (Tare.) Hai, fetelor.
(Împreună.)
CHIRIȚA, ARISTIȚA, CALIPSIȚA
Haideți, haideți cu grăbire
La teatru românesc,
Unde relele din fire
Necruțat se biciuiesc !
AFIN, LULUȚA, GUGULIȚĂ
Mergeți, mergeți cu grăbire
Etc., etc., etc.
(Chirița, Aristița, Calipsița se pornesc spre fund.)
CHIRIȚA (întorcându-se iute din salonul din fund.): Știi una, dragă cucoană Nastasâcă ?... I-am pus la mână !...
AFIN: Pe cine ?
CHIRIȚA: Pe aga și pe spătarul. I-am prins mai dinioare cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi... și tronc ! i-am strâns cu ușa. De-acum poți să-i privești ca ginerii mei... Ce zici ?... așa-i că-s volintiroaie ?
AFIN: Și, zău, îți plac străinii cei doi ?
CHIRIȚA: Disperați tineri !... Tocmai ce-mi trebuie... că și Aristița și Calipsița îs disperate fete... Doamne ferește !
AFIN: Dacă-ți plac... ce să zic ? Să deie Dumnezeu numai să nu te căiești mai târziu.
CHIRIȚA: Da vorbă-i !... Să mă căiesc că m-am cotorosit de o nevoie... (În parte.) Aș vrea eu s-o văd cu două manine ca a mele. (Tare.) Cu plecăciune.
(Împreună.)
CHIRIȚA, CALIPSIȚA, ARISTIȚA
Haideți, haideți cu grăbire ș.c.l.
GUGULIȚĂ, AFIN, LULUȚA
Mergeți, mergeți ș.c.l.
(Chirița cu fetele ies prin fund. Afinoaia intră în stânga.)

* * *

Urmează Chirița în Iași (8)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !